Corneliu Coposu - un destin politic

1. Familia și copilăria

La data de 20 mai 1914, în comuna Bobota din județul Sălaj se naște Corneliu Valentin Coposu.

Iată cum descrie acesta în memoriile sale atmosfera casei în care a văzut lumina zilei: ,,În momentul în care m-am născut eu, la 20 mai 1914, casa în care am apărut era imbibată de esențe politice naționale. Îmi aduc aminte din prima copilărie că pe pereții numeroaselor camere pe care le aveam -7 camere - erau tablouri ale lui Avram Iancu, Horea, Cloșca și Crișan, dar și gravure ale lui Andrei Mureșanu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu; era o atmosferă politico-misticistă, plină de esență românească și străbătută de patriotism”.

Corneliu Coposu provenea dintr-o familie de preoți. Tatăl său, Valentin Coposu, a fost preot greco-catolic la Bobota, doctor în teologie, prieten și colaborator cu Iuliu Maniu. Valentin Coposu a fost un militant pentru afirmarea cauzei românești în Transilvania și, din această cauză, a suferit numeroase persecuții: a fost închis la Vaț, Szegedin, Budapesta sub acuzația de înaltă trădare. A fost pus în libertate de generalul Moșoiu, cu ocazia eliberării Budapestei dupa intrarea armatei române în capitala maghiară. Valentin Coposu a fost deputat la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1918 si a votat Unirea. Acesta a murit în anul 1941 ca preot la Coșlariu, lângă Blaj, unde se refugiase după Dictatul de la Viena.

„Bunicul meu dinspre tată se numea Grigore Coposu, era tot preot și prieten bun de familie și de vecinătate cu Gheorghe Pop de Băsești, președintele Partidului Național Român din Transilvania. La alegerile din 1906, care s-au desfășurat cu multă violență, atât candidatul Partidului Național Român din Transilvania, cât și bunicul meu din partea tatălui, Grigore Coposu, au fost bătuți strașnic de către oficialitățile maghiare”.

„Mama era fiică de preot; tatăl ei era protopopul Iulian Anceanu, paroh și protopop în Surduc, județul Sălaj. Bunicul dinspre mamă se trăgea dintr-o familie înnobilată, care purta cu mândrie titlul de Ciolt, deci Anceanu de Ciolt...Străbunicul meu dinspre mamă era protopopul Gavril Vaida, care purta și el titlul nobil de Glod, era văr primar cu Alexandru Vaida-Voievod și făceau parte dintre fruntașii Partidului Național din epoca aceea, fiind mare adept al pasivismului politic”.

Aurelia Coposu, i-a educat pe cei cinci copii ai sai: Cornel, Cornelia, Doina, Flavia si Rodica, în spiritul moralei creștine si al patriotismului românesc autentic. Familia sa era activă politic și lupta pentru recunoașterea drepturilor românilor în Imperiul Austro - Ungar, prin intermediul Partidului Național Român.

2. Tinerețea

Copilul Corneliu a fost înscris la școală, la frageda vârstă de 5 ani, deoarece era un copil neastâmpărat iar în comună nu exista grădiniță. Școala era confesională, greco-catolică, cu predare în limba română.

La data de 28 martie 1923, Corneliu Coposu a absolvit cursurile școlii primare din Bobota. Pentru a intra la colegiul ,,Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj, unde vârsta minimă era de 10 ani, iar el avea abia 8 ani, a trebuit să obțină o dispensă de vârstă.

Deși înaintașii săi au avut cu toții o carieră preoțească, Corneliu Coposu a fost lăsat să-și aleagă singur cariera. Astfel, în anul 1930, la vârsta de numai 16 ani, acesta se înscrie la Facultatea de Drept din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1934. Se înscrie apoi și la doctorat, pe care îl va obține peste 3 ani. În această perioadă Coposu devine campion la haltere, la Clubul Sportiv Universitar.

Ceea ce este interesant la cariera profesională a lui Corneliu Coposu este că după absolvirea Facultății de Drept nu a profesat în domeniu.

Una dintre dimensiunile fundamentale ale activității intelectuale și politice ale lui Corneliu Coposu a fost legată de activitatea sa jurnalistică. El a fost un ziarist politic talentat; primii ani de jurnalism (1935-1940) au fost legați de cotidianul țărănist clujean România Nouă, condus de Zaharia Boilă; după cedarea Ardealului de Nord-Vest către Ungaria horthystă, tânărul țărănist s-a refugiat la București, fiind colaborator al ziarului refugiaților transilvăneni.

În 1937, în urma procesului Skoda în care Romulus Boilă a fost acuzat de corupție în cadrul unui contract de armament, Corneliu Coposu a fost acuzat de posesia unor documente; potrivit declarațiilor sale ulterioare, acestea dovedeau că regele Carol al II-lea a solicitat în mod expres ca în proces să fie implicat și Maniu, drept răzbunare pentru campania dusă de acesta împotriva ,,camarilei”. Coposu a fost condamnat la trei luni și o zi de închisoare pentru ,,lezmajestate„. Pedeapsa a fost ispășită în condiții speciale: așternut personal, își procura alimentele de la restaurant, era servit de un chelner iar ușa celulei nu era încuiată. În timpul detenției a cunoscut-o pe Ana Pauker, închisă ca ilegalistă a PCR: