Corupția

Delimitări conceptuale

Corupţia este catalogată drept o problemă socială complexă, ale cărei modalităţi de manifestare, consecinţe sociale şi moduri de soluţionare interesează atât factorii instituţionali de control social, cât şi opinia publică. Prin simpla existenţă, fenomenul de corupţie generează o serie de consecinţe grave asupra structurii şi stabilităţii organizaţiilor şi instituţiilor sociale, apărând astfel o stare demoralizatoare şi de insecuritate la nivelul grupurilor şi al indivizilor .

Analizat din punct de vedere etimologic, conceptul de „corupţie” deţine un caracter evolutiv şi impersonal, prezentând anumite variaţii de opinie de la o societate la alta. În cadrul dicţionarului explicativ a limbii române, corupţia este definită ca fiind o abatere de la moralitate, ca o acţiune de încălcare a drepturilor sociale .

Având la bază cuvântul „corruptio”, „corruptionis”, noţiuni ce au sens de depravare, desfrânare, termenul a fost utilizat în legătura cu sistemul politic şi administrativ odată cu începutul epocii moderne.

În evul mediu, sensul deţinut de această noţiune era acela de putreziciune, de descompunere a cărnii după moarte, de dezintegrare. Acesta este motivul pentru care corupţia a fost asociată „decăderii spirituale, vicierii ideilor religioase, a studiilor clasice, a limbii şi a moralităţii” . Din acest sens izvorăşte înţelesul actual al corupţiei, aceasta fiind privită în strânsă legătură cu sistemul politic.

Astfel, corupţia a ajuns să fie studiată ca un fenomen caracteristic organizaţiilor birocratice. Din punct de vedere istoric, este tot atât de veche ca şi istoria guvernării. Acesta aminteşte de distincţia făcută de către Aristotel între constituţiile politice, constituţii ce pot fi „drepte” sau „juste”, pentru că sunt în interesul comunităţii, şi cele care sunt „greşite” sau sunt „perversiuni ale formei drepte”, ilustrând interesul personal al conducătorului, corupţia devenind o „derogare de la binele comun”.

Corupţiei nu i se poate atribui o definiţie universală, unică, bine înţeleasă. Ţinând cont de acest aspect, o multitudine de specialişti sau practicieni din domeniul dreptului, al criminologiei, al justiţiei sunt de acord, per ansamblu, că acest concept este, de cele mai multe ori, evaziv, ambiguu şi reducţionist . Mare parte a cercetărilor ce au la bază studierea acestui fenomen nu pot enunţa o singură definiţie, valabilă pentru toate statele şi comunităţile omenenşti.

Criterii şi repere normative de definire ale corupţiei; corupţia ca abuz de putere

Una din concepţiile clasice referitoate la domeniul corupţiei este aceea conform căreia corupţia „desemnează folosirea abuzivă a puterii în avantaj personal, din interiorul sau exteriorul unei instituţii” .

Pentru majoritatea sistemelor penale, corupţia este un concept prioritar normativ, desemnând încălcarea sau transgresiunea ilegală şi imorală a normelor referitoare la îndatoririle funcţionarului public, agenţilor economici sau persoanelor care efectuează diferite operaţii fiscale sau bancare. Însă, pentru alte sisteme penale, corupţia desemnează diferitele acte sau fapte ilicite comise prin utilizarea abuzivă, contrar legii, a puterii (politice, administrative, judecătoreşti) în scopul obţinerii unor avantaje personale de către agenţii autorităţii publice, agenţi ce pot fi funcţionari, judecători, administratori, conducători economici, lideri politici sau pot face parte din alte categorii de funcţionari publici.

Din punct de vedere conceptual, se consideră drept corupţie comportamentul ce deviază obligaţiile normale ale exercitării unui rol public (ca de exemplu, cel de funcţionar public ), sau care violează normele legale ce interzic exercitarea unor anumite forme şi tipuri de influenţă (mita, traficul şi abuzul de autoritate, şantajul, constrangerea, etc).

În viziunea lui John Girling corupţia reprezintă „percepţia normativă a excesului capitalist, culminarea proceselor de învoială în rândul elitelor politice, rezultând -contrar teoriei şi organizării democratice – în «reconfuzionarea » sferelor publice şi private” . Pornind de la această definiţie normativă a corupţiei se diferenţiază două forme majore ale acestui fenomen:

• corupţia aşa cum apare ea definită de teoria democratică şi practică istorică, supranumită şi „corupţia puterii”.

• corupţia în legătură cu exerciţiul democratic în economia capitalistă sau „corupţia politico-economică”.

Complementar definiţiei normative a corupţiei, specialiştii fac distincţia între „moralitatea averii” (libertatea şi iniţiativa particulară) şi „moralitatea puterii” (responsabilitatea pentru bunul comun). În timp ce moralitatea averii se referă la producătorul şi consumatorul individual, ce-a de-a doua formă priveşte rolul statului în obţinerea scopurilor sociale, concluzia fiind aceea că „pervertirea puterii” reprezintă abuzul de putere economică, care ia atât forma exploatării celor fără putere, cât şi a penetrării sistemului politic, generând corupţia politico-economică”.