Criza Iraniană

De ce ar vrea Iranul sau orice alta tara o arma nucleara?

Reluarea programului de dezvoltare nucleara de catre Iran precum si ascensiunea controversatului lider Mahmoud Ahmadinejad pe scena politica interna, au creat controverse severe la nivel international sporind temerile ca Iranul ar putea intra în scurt timp în posesia unei arme nucleare. Situatia din Iran este deosebit de grava în primul rând datorita potentialului de modificare a politicilor de securitate într-o zona deja turbulenta si instabila. Detinerea unei asemenea capacitati militare în Orientul Mijlociu ar duce, în cel mai fericit caz, la o reevaluare a politicilor de securitate, rapoartelor diplomatice si relatiilor economice atât din partea tarilor învecinate cât si din partea comunitatii internationale.

Una dintre întrebarile frecvent formulate pe scena internationala este  De ce ar vrea Iranul o arma nucleara?.Daca privim situatia dintr-o perspectiva realista putem considera ca atitudinea Iranului este determinata de sentimentul de insecuritate. Teoria ofensiva - defensiva a lui Robert Jarvis afirma ca statele recurg la razboi atunci când se pot cuceri unele pe celelalte mai usor..Daca defensiva se afla în avantaj, atunci statele pot distinge între armele de defensiva si cele de ofensiva, si implicit ele pot obtine mijloace de a se apara, controlând efectele anarhiei

Dupa o sistare de aproximativ doi ani si jumatate a programului nuclear, Iranul si-a reluat activitatea de prelucrare a uraniului motivând ca doreste sa foloseasca energia nucleara în scopuri pasnice, si sperând ca va obtine aceleasi concesii precum Coreea de Nord. Calculele Iranului au fost date peste cap de catre schimbarile radicale interne  transformarea Iranului în Republica Islamica - si venirea la putere a lui Ahmadinejad. Veteran al razboiului din 1980 cu Irakul, acesta este obsedat de ideea de securitate si este convins ca negocierile diplomatice sau tratatele internationale nu vor opri ca tara sa sa fie invadata de un potential agresor. Mai mult, dupa aproape trei decade de tensiuni si instabilitate în regiune, tânara generatie iraniana percepe ca inevitabil un conflict cu Statele Unite si considera ca singura posibilitate de a împiedica politica agresiva americana este de a avea în posesie o arma strategica. Atitudinea agresiva a Iranului pe scena internationala si încapatînarea de a nu accepta un compromis poate fi înteleasa prin intermediul teoriei lui Stephen M.Walt. Pentru Walt, sistemul international este format dintr-o multime de puteri fiecare cautând sa supravietuiasca. Pentru ca sistemul e anarhic (nu exista o autoritate care sa protejeze statele unele de celelalte), fiecare stat trebuie sa supravietuiasca pe cont propriu

Necesitatea unei securitati performante sustinuta de regimul de la Teheran, este subliniata si mai mult de declansarea Razboiului din Afghanistan si Irak , si de prezenta trupelor militare americane în regiune.Chiar si presedintele Ahmadinejab a sustinut public necesitatea detinerii unui arsenal nuclear, si a exemplificat cu cazul Irakului, care nu a avut mijloacele necesare sa se apere.Teama de o posibila invazie, si neîncrederea în competenta institutiilor internationale, ar fi oarecum justificata daca luam în considerare teoria lui John Mearsheimer. Acesta afirma ca relatiile internationale nu sunt o stare constanta de razboi ci o stare persistenta de competitie pentru securitate, cu posibilitatea ca razboiul sa înceapa oricând.În ceea ce priveste institutiile ele sunt o reflectie a distributiei puterii în lume, ce se bazeaza pe calculele interesului propriu al super-puterilor, si nu au efect asupra comportamentului statelor Motivele invocate de Teheran si-ar gasi o oarecare rationalitate daca analizam politica SUA în regiune din ultima decada. SUA a dus o politica de îndiguire (containment) atât în cazul Irakului cât si în cazul Iranului. De asemenea SUA a sprijinit anumite grupuri expatriate din Iran, în încercarea de a schimba regimul de la Teheran, inclusiv prin metode violente. Faptul ca Iranul a fost inclusa în Axa Raului alaturi de Irak si Coreea de Nord constituie un prilej în plus de îngrijorare pentru Teheran.