Crizele Internaționale

În practica relaţiilor internaţionale se utilizează din ce în ce mai des termenul de criză pentru a desmna fazele cele mai acute ce caracterizează relaţiile internaţionale. Astfel, sînt califiate drept crize momentele de tensiune dintre state.

Termenul este in general utilizat cu foarte multa usurinţă pentru caracterizarea oricarei stări de tensiune, oricaror contradicţii politice, economice sau judiciare. Termenul este folosit si pentru a descrie schimbări sau transformări ce au loc în perioade de timp scurt dar şi lungi. Este utilizat în descrierea dificultăţilor economice persistente, a prăbuşirii unor civilizaţii sau a degredării continue, dar şi în accidentele din funcţionarea sistemului monetar, în brusca majorare a preţului petrolului, în prăbuşirea cursurilor acţiunilor la bursele internaţionale.

Definirea conceptului de criză

Originea cuvântului criză se regăseşte în greaca veche. Verbul krinein are sensul de „a judeca”, „a separa”, „a discrima” sau „de a decide”. Cuvântul grec krisis, adică judecată sau decizie, este preluat în latină, unde devine crisin, crisis, ulterior ajungând la înţelesul actual.

Termenul de criză este un element utilizat des în diverse ocazii şi folosit ca noţiune fundamenatală în numeroase ştiinţe. Din multiplele abordări şi definiţii se pot distinge următoarele elemente relaţionare a ale conceptului:

- elemente negative: dificultăţi, tensiune, tulburare, lipsă acută, moment critic, pericol, lipsuri;

- trăsături: ruptură, brusc;

- conexiuni: decizie;

- miză: foarte mare, existenţa, vital;

- opţiune: favorabil sau defavorabil, soluţionare sau agravarea problemei.

Originea termenului sugerează imaginea imaginea negativă a conceptului. În măsură egală, definiţia lasă loc pentru interpretarea crizei atît ca o ameninţare cât si ca o oportuniate, aşa cum arată într-o lucrare Iulian Chifu .

Alţi autori dezvoltă teza potrivit căreia există trei niveluri de manifestare a crizei :

- sistemică – atunci când stabilitatea sistemului internaţional este pusă în pericol;

- a confruntării dintre actori – când doi sau mai mulţi actori sânt implicaţi în crearea şi dezvoltarea si dezvoltarea crizei, care îi implică numai pe aceştia;

- de decizie – când analiza se focalizează asupra unui singur actor.

Indiferent de tipul de criză, aceasta este purtătoare de riscuri pentru securiatea naţională şi internaţională şi pretinde să fie luate rapid decizii adecvate şi adaptate mijloacele necesare rezolvării sale.

După nivelul de manifestare, putem vorbi de crize de nivel individual şi crize de grup. La nivel individual, criza semnifică manifestarea bruscă a unei ruperi de echilubru. La nivelul grupuilui social, crizele apar atunci când membrii conducatori şi influenţi sunt conştienţi că mecanismele de control şi indentitatea lor sunt supuse unei încercări, în general neprevăzute, cu rezolvare nesigură.

După domeniul în care se produce şi se difuzează, vorbim de criza politcă, economică, financiară, morală, militară, demografică, alimentară, energetică, petrolieră, ecologică, educaţională etc.

Criza politcă este rezultatul trecerii de la o fază de stabilitate structurală a sistemului politic propriu unei societăţi la o fază de intabilitate externă. Ieşirea din criză este posibilă pe căi diverse, alegerea depinzând de abilitatea factorilor politici.

Crizele internaţionale pot fi analizate având in vedere aceleaşi considerente, cu deseobirea că sistemul de referinţă este altul, în privinţa spaţiului, scopului, participanţii şi urmările acestora şi nu în ultimul rând, amploarea mijloacelor şi forţelor necesare pentru gestinarea acestora.