Curtea Europeană de Justiție

I. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene

Prin Tratatului de formare a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului(CECO), de pe 25 martie 1952, s-a înfiinţat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Curte de Justiţie Curte unică pentru Comunitatea Economică Europeană(CEE) şi Comunitatea Economică a Energiei Atomice(CEEA). Rolul Curţii de Justiţie este să se asigure că legea europeană este interpretată şi aplicată în acelaşi fel pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Curtea de Justiţie are puterea de a judeca litigiile dintre statele membre ale Uniunii, dintre instituţiile europene, dintre companii şi dintre indivizi.

Articolul 189 din Tratatul asupra Comunităţilor Europene precizează instrumentele legale comunitare: reglementări, directive, decizii, recomandări şi opinii. O reglementare are o aplicare directă, generală în întregul său de către statele membre. Directiva permite oricărui Stat Membru să aleagă forma şi metoda de aplicare. Decizia trebuia aplicată integral, iar recomandările şi opiniile nu au forţă de obligativitate.

1. Componenţă

Curtea de Justiţie este compusă din 27 de judecători – câte unul din fiecare stat membru, şi 8 avocaţi generali. Judecătorii şi avocaţii sunt desemnaţi de comun acord de către guvernele statelor membre, pentru un mandat de şase ani care poate fi reînnoit. Aceştia sunt aleşi din rândul juriştilor care oferă toate garanţiile de independenţă şi care întrunesc condiţiile cerute pentru exercitarea, în ţările lor, a celor mai înalte funcţii jurisdicţionale sau a căror competenţă este recunoscută.

Judecătorii Curţii îl desemnează din rândul lor pe preşedintele Curţii, pentru o perioadă de trei ani, perioadă care poate fi reînnoită. Preşedintele conduce lucrările şi serviciile Curţii şi, în cazul celor mai mari complete de judecată, prezidează şedinţele şi deliberările. Presşdintele Curţii de Justiţie este Vassilios Skouris, din Grecia.

Avocaţii generali asistă Curtea. Aceştia au rolul de a prezenta, cu deplină imparţialitate şi în deplină independenţă opinia juridică numită „concluzie”.

Grefierul este secretarul general al instituţiei, ale cărei servicii le conduce sub autoritatea preşedintelui Curţii.

Curtea poate judeca în şedinţă plenară, în Marea Cameră, formată din 13 judecători sau în camere de 5 sau de 3 judecători.

Curtea se întruneşte în şedinţă plenară în cazurile speciale prevăzute de Statutul Curţii (atunci când trebuie să pronunţe destituirea Ombudsmanului, să dispună din oficiu demiterea unui comisar european care nu a respectat obligaţiile ce îi revin etc.) şi atunci când apreciază că o cauză prezintă o importanţă excepţională.

Curtea se întruneşte în Marea Cameră la cererea unui stat membru sau a unei instituţii care este parte într-un proces, precum şi în cauzele deosebit de complexe sau de importante.

Celelalte cauze sunt soluţionate în camere de 5 sau de 3 judecători.

Preşedinţii camerelor de 5 judecători sunt aleşi pentru perioadă de 3 ani, iar cei ai camerelor de 3 judecători pentru perioadă de un an.

2. Competenţa

Pentru a-şi îndeplini cu bine misiunea, Curţii i-au fost atribuite competenţe jurisdicţionale bine definite, pe care le exercită în cadrul procedurii întrebărilor preliminare şi al diferitelor categorii de acţiuni.

Diferitele tipuri de proceduri:

- Procedura întrebărilor preliminare ;

- Acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor ;

- Acţiunea în anulare ;

- Acţiunea în constatarea abţinerii de a acţiona ;

- Recursul ;

- Reexaminarea.

Diferitele tipuri de proceduri :

- Procedura întrebărilor preliminare :

Curtea de Justiţie colaborează cu instanţele judecătoreşti din statele membre, care sunt instanţele de drept comun în materia dreptului comunitar. Pentru a asigura o aplicare efectivă şi omogenă a legislaţiei comunitare şi pentru a evita orice interpretare divergentă, instanţele naţionale pot şi uneori trebuie să se adreseze Curţii de Justiţie solicitându-i să clarifice un aspect privind interpretarea dreptului comunitar, în scopul de a le permite, de exemplu, să verifice conformitatea legislaţiei naţionale cu dreptul comunitar. Cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare poate de asemenea avea ca obiect controlul validităţii unui act de drept comunitar.

Răspunsul Curţii de Justiţie nu ia forma unui simplu aviz, ci a unei hotărâri sau a unei ordonanţe motivate. Instanţa naţională destinatară este ţinută de interpretarea dată atunci când soluţionează litigiul aflat pe rolul său. Hotărârea Curţii de Justiţie este în aceeaşi măsură obligatorie pentru celelalte instanţe naţionale sesizate cu o problemă identică.