Dezvoltarea Capacității de Evaluare la Nivelul Instituțiilor Publice din România

I Introducere

Vorbim adesea despre politicele pe care le formuleaza sau le aplica guvernarea. Auzim intrebari de genul: De ce a luat parlamentul sau guvernul (sau consiliul judetean; sau primaria) o astfel de decizie ? Sau, dimpotriva: De ce, in problema aceasta, guvernul (sau consiliul judetean; sau primaria) nu ia nici o masura? Sau: De ce nu cunoastem inca rezultatele aplicatii unei astfel de masuuri? Sau chiar: Nu sunt de accord cu aceasta decizie si voi face tot posibiliul ca sa impiedic aplicarea ei! In toate aceste cauuzri, ceea ce avem in minte – noi sau interlocutorii nostril – sunt diversele politici promocate (sau care, din punctual nostrum de vedere, ar trebui sa fie promovate) de parlament, govern, de primaries au, in general, de o institutie publica.

Sa mai observam ca intrebarile noastre privesc aspecte diferite ale unei polictici publice: cum se ajunge ca o problema sa fie obiect al unei decizii a unei institutii publice; cum, dintre alternativele alfate in fata s, ea allege una anume; cum, odata luate, deciziile sunt implementate; de ce unele politici au success , iar altele nu. Sa incepem in acest capitol discutia unor astfel de intrebari cu problema insasi a definirii termenilor centrali.

Primul dintre acestia este acela de “public”. Il intalnim in multe expresii, precum: opinie publice; drept public; sanatate publica; transport ublic; educatie publica; datorie publica – dar si in expresia “politici publice”. O politica publica , intuitive, priveste o actiune in domeniul public – inteles ca opunandu-se domeniului “privat”. Vorbim despre universitati publice si private; despre proprietate publica si proprietate private, intelegand ca cei doi termini se opun.

La modul general, ce se intelege prin public si prin privat? In gandirea liberala traditionala.. distinctia priveste doua sfere sau genuri de activitati sociale. Sfera private e cea a libertatii de actiune individuala; Sfera rezultatelor alegerilor private ale fiecarui individ: de a desfasura activitati economice. Rolul statului nu putea di altul decat acela de a asigura cadrul legal pentru ca fiecare persoana sa actioneze in mod liber, mai degraba decat a interveni in viata fiecaruia; de a lasa ca initiativele individuale sa se manifeste nestingherit pe piata. Sfera publica e aceea a actiunii guvernarii: in primul rand, de a crea conditii pentru manifesatea libera a fiecaruia; dar si, desigur, de a furniza facilitate publice (asigurarea ordinii,a apararii, a educatiei de baza etc)

Cum putemm deosebi intre sfera publica sic ea private? La mijlocului secolului trecut, J St Mill a formulat raspunsul considerat classic astazi: sfera privata este cea in care actiunile noastre nu cauzeaza vatamarea altcuiva. Eu pot sa fac orice actiune care nu il vatama pe altul. Daca insa ceea ce fac interfereaza cu interesele altcuiva, atunci actiunea mea este una publica. Or, daca actiunile din sfera private nu incalca libertatile altcuiva, inseamna ca actiunea statului nu este legitima in cadrul ei; ea devine legitima numai in sfera publica, pentru a asigura protejarea celorlalti cetateni .

II Evaluarea politicilor publice

Atunci cand facem o actiune pe care am gandit-o cu grija e natural sa ne intrebam cat de bine am realizat-o. Pentru a raspunde, avem la dsipozitie doua optiuni:

a) sa vedem daca ceea ce am facut e conform cu ceea ce ne-am propus sa facem; alltfel zis, apreciem acea actiune in raport cu obiectivele sau cu scopurile pe care le aveam in minte atunci cand am facut-o;

b) sa vedem care sunt rezultatele ei effective: ce am realizat efectiv. Cele doua optiuni sunt diferite: intr-adevar, nu e greu de vazut ca uneori actiunea noastra atinge obiectivele propuse; numai ca impactul ei efectiv este mic. Sau, dimpotriva, ea nu reuseste sa atinga obiectivele propuse, dar impactul poate fi mai mare sau mai mic. Ca urmare, aprecierea pe care o facem actiunii difera in raport cu ceea ce dorim.

a) Ce este evaluarea?

Evaluarea este un stadiul al procesului de infaptuire a politicilor. Caracateristica definitoare a evaluarii este aceea ca ea produce jucati cu character apreciativ privind o politica publica. Problema nu vizeaza faptele si nici actiunea ci valorile.