Dinamica stucturii PIB-ului și a structurii masei monetare în Republica Moldova (2014-2018) - Analiza comparativă

1.1 Esența și formele de manifestare ale PIB-ului.

În teoria economică, noțiunea de PIB este definită ca fiind o mărime sau un indicator macroeconomic ce măsoară în expresie bănească activitatea economică a unităților economice ale unei țări desfășurată în decursul unei perioade, de regulă, într-un an, din care s-a scăzut consumul intermediar. Se numește brut pentru că include valoarea amortizării sau consumul capitalului fix. I se mai spune și produs social brut. Mulți autori consideră că această denumire este mai adecvată. Această părere este, în viziunea noastră, justă, deoarece în procesul de creare a PIB-ului are loc îmbinarea întregului ansamblu de relații sociale și economice.

PIB-ul se manifestă în două forme: a) naturalmaterială (cereale, produse animaliere, metale, țesături ș.a.) denumite valori de întrebuințare și b) valorică (unități monetare). Cunoașterea formei natural-materiale este necesară, deoarece oamenii consumă pâine, carne, lapte, ouă, fructe și alte produse alimentare; îmbracă haine, încalță cizme, pantofi, și nu bani. Banii servesc doar ca echivalent general în procesul de schimb al valorilor de întrebuințare.

În economia de piață, majoritatea absolută a valorilor de întrebuințare devin marfă, se măsoară în bani. De aceea, este necesară cunoașterea și a formei valorice a PIB-ului, care arată nivelul de dezvoltare a relațiilor marfă-bani din cadrul unei economii naționale, respectiv, dintre țări.

Actualmente, noțiunea de PIB este utilizată pe larg de către analiști, oameni politici, întreprinzători, presă și public în procesul examinării unor probleme economico-sociale și pentru a aprecia succesele sau eșecurile politicilor economice aplicate de guvernanți. Dar nu toți acei, care apelează la această noțiune, îi cunosc și conținutul real.

PIB-ul cuprinde:

1. producția tuturor bunurilor materiale și a serviciilor individuale sau colective furnizate ori destinate să fie furnizate altor unități, decât cele care le-au produs (inclusiv producția de bunuri și servicii consumate în procesul de creare a noilor bunuri și servicii). Această parte a PIB-ului privește toate produsele efectiv destinate pieței (vânzare sau troc), dar și toate bunurile și serviciile furnizate gratuit gospodăriilor individuale sau în mod colectiv comunității de către administrațiile publice și private;

2. producția în cont propriu a tuturor bunurilor materiale care sunt reținute de către producătorii lor pentru propriul consum final sau pentru formarea de capital fix (acumulare);

3. producția de servicii de cazare de către proprietarii rețelei hoteliere și serviciile produse prin angajarea unui personal domestic remunerat;

4. impozitele nete pe produs și import.

Producția ilegală și producția disimulată („economia tenebră”) fac parte din producție și sunt incluse în PIB în măsura în care pot fi cuantificate. Contabilitatea națională nu se raportează la considerente de natură juridică sau morală. Înregistrarea fluxurilor circuitului economic trebuie să fie cât se poate de coerentă și completă.

Ca indicator macroeconomic, PIB măsoară, în esență, valoarea creată de activitatea productivă a unităților economice autohtone care desfășoară activități economice timp de, cel puțin, un an. Însă acest lucru nu este întotdeauna valabil. Anumite activități productive ale unităților economice naționale pot fi realizate în alte țări și, reciproc, anumite producții care au loc în țară pot ține de activitatea unor unități economice străine. La etapa actuală de intensificare a proceselor de cooperație între țări, distincția între unitățile economice rezidente și nerezidente este deci esențială pentru definirea.

și delimitarea PIB-ului.

Ca urmare, PIB-ul va fi mai mare sau mai mic decât produsul intern cu mărimea valorii brute obținute de agenții economici naționali în afara granițelor naționale și cea realizată de agenții economici străini în interiorul țării.

1.2 Metode de calculare a PIB-ului.

În literatura de specialitate există mai multe modalități de calculare a PIB-ului. Cele mai frecvente sunt:

1) metoda de producție;

2) metoda de utilizări;

3) metoda de determinare a veniturilor.

Metoda de producție se aplică în cazul în care se determină contribuția fiecărui agent economic la crearea finală a volumului de bunuri materiale sau servicii. Conform acestei metode:

PIB = VAB + IP + TV - SP, unde:

- PIB - produsul intern brut;

- VAB - valoarea adăugată brută;

- IP - impozitul pe produs, inclusiv taxa pe valoarea adăugată;

- TV - taxele vamale;

- SP - subvențiile pe produs.

Așadar, PIB reprezintă în expresie bănească rezultatele finale ale activității economice ale unei țări într-un interval de timp, de regulă, un an.

Valoarea adăugată brută este soldul contului de producție și se determină ca diferență dintre valoarea bunurilor materiale și serviciilor și consumul intermediar, (consum de bunuri, cu excepția capitalului fix), reprezentând deci valoarea nou creată (venitul național).