Diplomație și conflict. Rolul lui Tony Blair în conflictul din Irak

Obiectivul și importanța lucrării

Lucrarea de față se dorește a fi o sinteză a politicii externe a Marii Britanii în perioada imediat urmatoare începerii războiului din Irak. Ca și prim ministru în perioada respectivă, Tony Blair a instaurat o politică de suport pentru conflictul din Orientul Mijlociu, spirjinind intens eforturile SUA atât pe plan politic, cât și pe plan militar. Din prisma acestui conflict am analizat factorii politico-economici externi, iar mai apoi impactul unei politici pro război dusă într-o zonă a lumii neafiliată freneziei „war on terror”. Studiul se concentrează și asupra alterării imaginii lui Tony Blair în urma adoptării politicii americane. În esența modul în care parteneriatul strategic și militar dintre Marea Britanie și SUA s-a reflectat la nivelul regimului politic intern.

Sfera politicii internaționale este predestinată violenței. Orice încercare de a ordona și legaliza relațiile internaționale nu este numai utopică, dar și periculoasă. Ordinea internațională ar fi inevitabil inspirată dintr-un anumit tip de ordine internă, ceea ce ar duce la izbucnirea naționalismului și la generalizarea războiului. În aceste condiții starea de violență latentă este preferabilă. Înainte de 11 septembrie 2001, politica externă americană a fost ghidată în principal de lideri care se considerau “realiști”. Ei preferau o stabilitate globală în cadrul căreia statele-națiuni să-și asigure supraviețuirea și securitatea prin achiziționare rațională de putere economică și militară și prin crearea unor alianțe favorabile. Teoreticieni realiști clasici precum Morgenthau, Kennan și Waltz au propus o politică externă americană care să diminueze insecuritatea atât pentru SUA, cât și pentru celelalte state, fără să excludă potențialii adversari. Ei au dedus că reducerea universală a sentimentelor de insecuritate este necesară pentru a avea o oarecare ordine internațională și pentru a preveni războaie distructive.

Problematica securității se manifestă ca o sabie cu două tăișuri. Nu poate fi adresată sau teoretizată ca și o entitate de sine stătătoare și independentă de alți factori. În studiile de securitate se discută întotdeauna de binomul securitate – insecuritate în ideea în care balanța dintre cele două diferă în funcție de părți.

Conflictul din Irak face parte din seria evenimentelor ce pot agrega cu ușurință direcții și manifestări ale relațiilor internaționale în sfera opiniei publice a secolului XXI. Un conflict de magnitudinea războiului din Irak nu a mai existat pentru a fi studiat în trecutul recent. În ideea că seria aceasta de circumstanțe poate aduce în discuție rezultate foarte interesante, am ales să examinez parcursul politicii externe britanice sub comanda primului ministru Tony Blair. Declinul politic al personalității sale politice a fost evident odată cu angajamentul asumat de a participa activ în teatrele de operațiune din Irak, ulterior urmat și de declinul partidului labourist.

Legătura dintre decidentul politicii externe și intenția de vot a electoratului britanic relevă unele date importante asupra impactului politicii externe la nivel intern ca și factor de modificare a intenție de vot.

Bineînțeles că o astfel de lucrare nu poate șă nu țină cont și de un context internațional specific. Există cu siguranță o legatură foarte strânsă între mediul teoretic și cel palpabil pe toata durata dezvoltării politicii externe. Documente desecretizate ulterior vorbesc și de posibilitatea ca un eveniment de magnitudinea războiului din Irak să fi fost stabilit înainte cu doi ani de începerea efectivă a conflictului.

Folosindu-mă de concepte definitorii pentru sfera politicii externe precum: diplomație, conflict, război, politică externă, organizații internaționale, putere, lider, mass-media, opinie publică, terorism, am încercat să clădesc o imagine cât mai completă a ceea ce înseamnă lupta âmpotriva terorismului și politica externă a secolului XXI.

Ca și metodă de cercetare am ales analiza de conținut. Aceasta oferă posibilitatea elaborării unui tablou foarte detaliat, post-eveniment, important în reliefarea concluziilor. Analiza de conținut este un bun instrument de inducție pentru cercetarea cauzelor (variabile inferate) pornind de la efecte (variabile de inferență sau indicatori identificați în text), dar invers, anticiparea efectelor pornind de la factori cunoscuti nu este în capacitățile sale.

O abordare hibridă, ce îmbină atât o analiză cantitativă cât și o analiză calitativă reprezintă, în opinia mea, cea mai bună metodă de a folosi instrumentele și materialul disponibil. Analiza cantitativă a constat în definirea și gestiunea unor indici contextuali cât mai relevanți subiectului ales. Această abordare a permis colectarea de date brute, cifrice ce pot sprijini teza lucrării. În ceea ce privește analiza calitativă a documentelo am întreprins extragerea de date din cadrul unei manifestații organizate în vederea clarificării episodului Irak. Astfel am apelat la un material în format video cu o durată de aproximativ 6 ore, timp în care informațiile relevante (concretizate pe baza unei fișe de lucru) au fost prelevate și organizate. Procedura se aseamană foarte mult cu etapa de post-procesare în cazul unui interviu, diferența majoră constând în faptul ca imaginile sunt de arhivă, iar cercetătorul nu a avut niciun fel de influență în alegerea tematicii și desfășurarea acestuia.

Manifestările cel puțin interesante ce au avut loc la nivel de strategie în cadrul British Foreign Office reprezintă un bun punct de plecare spre analiza strategică a deciziei politicii externe. În acest caz analiza discursului politic și a modului cum este perceput de către opinia publică și media reprezintă cheia spre înțelegerea acestor mecanisme. Acest studiu are posibilitatea de a înfățișa “greutatea” pe care subiectul politicii îl are în context intern, imaginia decidentului și simpatia politică a cetățeanului (prin intermediul unei opinii publice conturate) putând lua o nouă direcție.

Contextul internațional

Conceptul de relații internaționale înglobează două dimensiuni: termenul de relații internaționale desemnează intrarea într-un sector al realității sociale care se caracterizează printr-o calitate internațională; același termen desemnează considerațiile științifice despre disciplina relații internaționale. Lumea științifică identifică sub această disciplină mai multe studii similare: relații internaționale, studii internaționale, politica internațională, politica mondială, afaceri internaționale etc. Ca două componente importante în sfera interacțiunii internaționale, diplomația și conflictul au sculptat calendarul evenimentelor în cazul războiului din Irak.