Drepturile si Libertatile Fundamentale ale Functionarilor Comunitari. Studiu Comparativ cu Functionarul Public din Romania

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Drepturile si Libertatile Fundamentale ale Functionarilor Comunitari. Studiu Comparativ cu Functionarul Public din Romania.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 10 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Stiinte Politice

Extras din document

Funcţia publică la nivel comunitar reprezintă o noţiune complexă care cuprinde: administrarea Comunităţilor Europene, statutul agenţilor comunitari şi aspecte privitoare la atribuţiile acestora.

Definirea noţiunii de funcţionar al Comunităţii o regăsim în articolul l din Statut, potrivit căruia „este funcţionar al Comunităţilor, în sensul prezentului statut, orice persoană care a fost numită în condiţiile prevăzute de acest statut, într-o funcţie permanentă dintr-una din instituţiile Comunităţii, printr-un act scris al autorităţii învestite cu puterea de numire de această instituţie". Prin această definiţie, se realizează distincţia dintre funcţionarii comunitari, pe de o parte, şi alte categorii de agenţi, pe de altă parte, eventual angajaţi în regim contractual.

Statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene (art. 5) înscrie norma de principiu, potrivit căreia, funcţiile care sunt reglementate prin acest Statut sunt clasificate, din punctul de vedere al naturii şi al nivelului funcţiilor cărora le corespund, în patru categorii desem¬nate în ordine ierarhică descrescătoare, de la literele A, B, C şi D.

Astfel, funcţionarii, la nivel comunitar, sunt cuprinşi în 4 trepte (niveluri) profesionale:

- nivelul A cuprinde opt grade, care, la rândul lor, sunt grupate în funcţii (funcţiile de direcţie, de concepţie şi de studiu) care, în general, sunt desfăşurate pe două gradaţii.

Din funcţiile de direcţie din această categorie fac parte: directo¬rii generali (Al), directorii (A2) şi şefii de divizie (A3).

- nivelul B cuprinde cinci grade, care sunt regrupate în funcţii desfăşurate pe gradaţii. Acestea corespund funcţiilor de aplicare şi încadrare care necesită cunoştinţe de nivel de învăţământ secundar sau experienţă profesională de nivel echivalent.

- nivelul C cuprinde tot cinci grade, regrupate în funcţii care se desfăşoară, la rândul lor, pe două gradaţii.

Funcţionarii din această categorie sunt cei care îndeplinesc misiuni de secretariat şi arhivă.

- nivelul D cuprinde numai patru grade, regrupate în funcţii desfăşurate pe două gradaţii. Acestei categorii îi corespund funcţiile manuale sau de serviciu pentru care sunt necesare cunoştinţe de nivel de învăţământ primar, eventual completate cu cunoştinţe tehnice.

Deontologia, prin obiectul său specific şi metodele proprii, se află la intersecţia dintre drept şi morală. Într-o accepţiune lato sensu, ea poate fi definită ca ansamblul normelor care conturează un anumit comportament profesional şi privat.

Pentru ca activitatea profesională a funcţionarilor comunitari să se desfăşoare conform conduitei profesionale stabilite de instanţele abilitate, există o serie de obligaţii şi drepturi, dintre care vom aminti doar pe cele din urmă.

Articolul 4 din Anexa IX, recunoaşte, de principiu, dreptul la apărare al funcţionarului comunitar, care presupune următoarele elemente:

- comunicarea întregului dosar incriminator către funcţionarul încriminat;

- acordarea unui termen de cincisprezece zile în interiorul căruia funcţionarul să-şi poată pregăti apărarea;

- dreptul funcţionarului ca în faţa organului de disciplină să-şi poată susţine observaţiile şi apărarea în mod scris sau oral;

- dreptul funcţionarului de a fi asistat în faţa organului de disciplină ;

- dreptul de a apela la martori, care aparţine, în egală măsură, atât funcţionarului cât şi autorităţii.

Funcţionarii beneficiază de dreptul de a introduce acţiuni la organele comunitare de jurisdicţie. Foarte important este faptul că funcţionarii comunitari au dreptul să acţioneze împotriva oricărui act care îi afectează, chiar dacă actul atacat nu le-a fost lor adresat ci altor persoane;

- condiţia care se impune este ca actul, prin conţinutul lui, să afecteze dreptul funcţionarului reclamant, sau un interes al aces¬tuia, iar funcţionarul să acţioneze în valorificarea propriului interes.

Interesantă şi relevanta este şi dispoziţia care indrituieste funcţionarul comunitar să atace orice decizie care il afectează, indiferent dacă este vorba despre o decizie care a fost deja luată sau care trebuia sa fie luată însa instituţia nu a făcut acest lucru.

Concluzii cu privire la dreptul funcţionarilor comunitari de a introduce acţiuni în faţa organelor comunitare de jurisdictie:

a) Art. 179 din Tratatul CE dispune referitor la competenţa Curţii de Justiţie de a "statua cu privire la orice litigiu dintre comunitate şi agenţii săi în limitele şi condiţiile determinate de Statut sau rezultând din regimul aplicabil acestora din urmă";

b) Termenul de agent trebuie privit în sens larg, astfel încât drep¬tul să privească în egală măsură atât funcţionarii comunitari, "oficialii comunităţilor" cât şi alte categorii de personal, în care se include personalul temporar, auxiliar şi local, consilierii etc.

Fisiere in arhiva (1):

  • Drepturile si Libertatile Fundamentale ale Functionarilor Comunitari. Studiu Comparativ cu Functionarul Public din Romania.doc

Alte informatii

SCOALA NATIONALA DE STUDII POLITICE SI ADMINISTRATIVE