Elaborarea Politicilor Publice I

CAPITOLUL I

CONCEPTE. PRINCIPII.

MODELE ALE POLITICILOR PUBLICE

CE SUNT POLITICILE PUBLICE?

Vorbim adesea despre politicile pe care le formuleaza sau le aplică guvernarea. Auzim intrebari genul: de ce a luat parlamentul sau guvernul o astfel de decizie- Sau, dimpotriva: de ce in aceasta problema, guvernul sau consiliul judetean sau primaria, nu ia nicio masura- Sau chiar: nu sunt de acord cu aceasta decizie si voi face tot posibilul ca sa impiedic aplicarea ei! In toate aceste cazuri, ceea ce avem in minte sunt diversele politici promovate, sau care, din punctul nostru de vedere, ar trebui sa fie promovate, de parlament, de gubern, de primarie sau in general de o institutie publica.

Ca în aproape orice domeniu care priveşte sfera treburilor publice (de aici şi denumirea de politică publică) şi este de dată relativ recentă ca paradigmă în administrație, politica publică nu cunoaşte o definiție unică, ci este caracterizată mai degrabă de un set de trăsături care dau dimensiunea conceptului.

Astfel, la întrebarea Ce este o politică publică?, răspunsurile pot varia funcție de sistemul de referință la care se raportează cel care încearcă să formuleze un asemenea răspuns:

- Faptul că vorbim despre o politică, înseamnă că aceasta implică existenta unei autorități care are capacitatea de a iniția/promova/implementa/susține respectiva politică. Este important de reținut aici însă distincția terminologică, precum şi faptul că

nu există un monopol în ceea ce priveşte faza de inițiere a unei politici publice: o propunere de politică publică poate emana fie de la un actor din sfera publică (minister, agenție guvernamentală, consiliu local etc.), fie de la unul din sfera privată (organizație neguvernamentală, sindicat, patronat, asociație profesională, companie etc.)

- Caracterul public este dat, în genere, de beneficiarii asupra cărora se răsfrâng efectele respectivei politici ‐ anume cetățenii.

Termenul de “politică publică” a pătruns în studiile de specialitate şi în limbajul curent din România destul de târziu (la sfârşitul anilor ’90) şi există în continuare numeroase ambiguități la nivelul simțului comun asupra sferei de cuprindere a acestei noțiuni. O posibilă explicație ar putea fi aceea că termenul a fost împrumutat din limba engleza. Traducerea în limba română prin ”politică” a termenului din limba engleză de ”policy” generează unele confuzii prin asocierea în limba română a acestui termen cu influența doctrinară a unui partid politic sau altul., în mod tradițional, politica înseamnă cu precădere activitatea partidelor politice, a instituțiilor legitimate prin mecanisme democratice (Parlament, Guvern şi aparatele proprii de lucru ale acestora), declarații politice, campanii electorale etc. Dar politica publică înseamnă cu totul altceva. “O politică publică este o rețea de decizii legate între ele privind alegerea obiectivelor, a mijloacelor şi a resurselor alocate pentru atingerea lor în situații specifice.” Aceste decizii urmăresc obținerea unor rezultate care vizează îmbunătățirea unei situații considerate de interes public.

Luând în considerare distincțiile de mai sus, analiza de politici publice este “o disciplină aplicată a ştiințelor sociale care foloseşte metode multiple de cercetare şi argumentare pentru a produce şi transforma informațiile relevante pentru politica publică, care pot fi folosite în medii politice pentru a rezolva probleme de politici publice.”

Spre deosebire de cercetarea academică, care are obiectiv dezvoltarea acelor teorii ce contribuie la o mai buna înțelegere a societății, urmărind relațiile dintre o gama larga de variabile comportamentale, cercetarea politicilor publice se concentrează asupra relațiilor dintre variabile care reflectă probleme sociale şi alte variabile care pot fi controlate prin politicile publice. Produsul dorit al cercetării politicilor publice este o ipoteză mai mult sau mai puțin verificată de forma: daca guvernul întreprinde acțiunea X, atunci va rezulta Y.