Evoluția relației dintre democrație și liberalism

Capitolul I:

Definitii si generalitati din cadrul democratiei

Termenul de “democratie” provine din limba greaca desemnand "suprematia poporului"si reprezinta in sensul cel mai simplu o forma de organizare si de conducere statala, in care puterea vine de la popor si in care acesta si-o exprima in mod direct sau (si) indirect. Insa“poporul care exercita puterea nu este totdeauna unul si acelasi cu poporul asupra caruia se exercita”

Democratia moderna a aparut de pe urma luptelor religioase ale calvinistilor din secolul XVII, mai ales in Scotia, Anglia si Olanda, zone in care comunitatea s-a impus ca sustinator al vietii religioase si politice, mai apoi transparand in teoriile iluministe, mai ales in teoriile cu privire la libertate si egalitate si la importanta normativa a gandirii rationale a individului. Fundamentale in acest sens au fost teoriile lui J. J. Rousseau despre suveranitatea poporului ca drept unic si inalienabil.

Prima tara moderna si democratica a fost SUA. In Europa, Revolutia Franceza a adus cu sine si primul stat constituit pe principii democratice.

Democratia apare in occident in forme deosebit de distincte: in primul rand exista o deosebire clara intre democratia plebiscitara si cea reprezentativa. Democratia plebiscitara se distinge prin posibilitatea apelarii la decizii populare directe, poporul putand alege organul suprem al statului, acesta putand in plus, prin organizarea unui referendum, sa dobandeasca calitatile de organism legiuitor. Dar si in aceasta situatie, parlamentul isi pastreaza functia de organ legislativ. Deciziile plebiscitare sunt doar cazuri exceptionale. Ele apar cel mai des in Elvetia. – In democratiile reprezentative nu exista nici un fel de decizie de acet fel.

O alta deosebire importanta se poate face intre democratia parlamentara si cea ne-parlamentara. Prin parlamentarism nu intelegem in primul rand prezenta si functionarea parlamentului, ci dependenta guvernului de votul de incredere acordat de puterea legislativa. La polul opus se afla Statele Unite. Acolo, presedintele – in a carui persoana se reunesc functiile de sef de stat si de sef al guvernului – nu depinde deloc de votul de incredere al Congresului; Camera Reprezentantilor si Senatul nu il pot obliga pe presedinte sa se retraga.

Dupa cum se poate observa din schema prezentata mai jos, in societatea noastra moderna nu mai exista un singur tip de democratie, aceasta manifestandu-se in diferite variante care impletesc uneori si trasaturi comune (in ceea ce priveste principiile generale pe care se bazeaza democratia moderna) dar si elemente care de multe ori denumesc un regim democratic doar la suprafata, fiind de fapt o masca a regimurilor nedemocratice.

Dificultatea de a exprima ce reprezinta democratia se datoreaza in parte si dorintei de a pastra confuzia asupra acestui concept; atata timp cat nu se intelege ceea ce reprezinta de fapt democratia, este mult mai usor a sustine ca un regim a fost instaurat in temeiul principiilor neschimbate pe care se baza democratia, neluandu-se in seama evolutia acestui concept de la aparitia sa si pana in prezent.

Din 1945 atat in Europa, cat si in tari din alte parti ale lumii, forma liberala si occidentala a democratiei a cunoscut o raspandire nemaivazuta, luand locul sistemelor autoritare. In anul 1945, esecul dictaturii naziste si fasciste a aratat ca criza democratiei liberale fusese depasita, dupa ce in perioada 1922 - 1939 ea suferise o infrangere dupa alta. Nenumarate dictaturi — Spania, Portugalia, Grecia, Chile, Argentina, Uruguay — s-au transformat pe parcursul ultimilor decenii in democratii. Victoria democratiei a parut sa devina universala atunci cand, incepand cu 1989, au inceput sa cada si sistemele socialiste din Europa Centrala si de Est. Tocmai acest ultim exemplu face ca preocuparea noastra critica cu democratia sa fie cu atat mai necesara, pentru ca aceste state se intelegeau a fi "democratii populare" sau "socialiste".

Dupa ce aceste tari s-au eliberat de principiile marxism-leninismului, fiind inlocuite de fundamentele ideologice ale pluralismului, si de economia centralizata, acesteia luandu-i locul economia de piata, stransa relatie dintre democratie, libertate individuala si securitate sociala a devenit cu atat mai relevanta. Multi oameni nu reusesc sa accepte cu adevarat realitatea acestei schimbari politico-sociale si sa accepte noua forma de democratie, astfel rezultand - in acest moment in care triumful democratiei pare absolut - noi pericole pe care trebuie neaparat sa le evaluam la adevarata lor dimensiune. Trebuie astfel sa cunoastem cum a aparut democratia si cum s-a transformat ea in decursul istoriei. Democratia este permanent periclitata pentru ca nu exista nici o ordine politica care sa se sprijine mai mult pe consensul cetatenilor si care sa se poata mentine in timp.

Dar nu numai necunoasterea, ci si imaginea gresita, idealizata a unei democratii armonioase, care functioneaza fara nici o problema poate duce la atitudini de respingere atunci cand compararea idealului cu realitatea vine cu totul in detrimentul idealizarii.

Democratia a devenit cu timpul asa cum este ea astazi. Formele in care apare ea astazi au aparut cu timpul, iar acestea vor cunoaste pe viitor noi transformari. Vom incerca in cele ce urmeaza sa va prezentam cum s-a dezvoltat democratia, subliniind ca aceasta nu este o ordine ideala statala si sociala, dar ca, dupa toate evenimentele inregistrate de-a lungul istoriei, doar democratia poate crea o ordine constitutionala, sociala si politica care sa garanteze statul de drept si demnitatea umana.

Ceea ce ameninta democratia nu este doar dictatura care ar putea veni sa o inlocuiasca, ci masele orbite ideologic. Democratia poate fi rasturnata pe cale aparent democratica si transformata in opusul ei, o forma de conducere bazata pe o ideologie nedreapta. Acest pericol a fost recunoscut inca din antichitate.

Termenul "democratie" este cunoscut de toata lumea, totusi o definire mai precisa a acestuia se dovedeste a fi dificila. Faptul ca acest termen provine din limba greaca, fiind tradus prin "dominatia poporului", nu ne ajuta prea mult, pentru ca situatia socio-politica s-a schimbat din antichitate, iar noi nu mai intelegem exact ce vrea sa insemne acest lucru.”In Antichitate individul era de regula suveran in afacerile sale, publice, dar sclav in toate raporturile sale private”.

Exista intr-adevar multe forme distincte de democratie. In vreme ce in entitatile administrative de mica suprafata - polisul grecesc - "poporul" (la acea vreme doar barbatii liberi) se intrunea si lua decizii directe, in statele de astazi este extrem de necesar sa existe asa numite puteri intermediare. Avem nevoie de reprezentanti care sa-si exercite puterea in numele electoratului — acestia fiind insa in permanenta controlati, mandatul lor fiind delimitat temporal. Exista insa in acest caz pericolul ca acesti reprezentanti - deputatii si partidele - sa-si piarda legaturile cu alegatorii sai. In acest caz se poate ajunge la o forma de dominatie a elitelor a poporului sau, eventual, in numele acestuia. In RDG si in celelalte state din fostul bloc estic a existat de altfel o "democratie populara" care era de fapt o forma de conducere a birocratiei de partid.