Exigențe ale integrării României la Uniunea Europeană - impactul aderării asupra economiei naționale

Capitolul I: Exigente ale integrarii României la Uniunea Europeana

1.1. Consideratii generale

România este prima tara din estul si centrul Europei care a avut relatii oficiale cu Comunitatea Europeana înainte de anul 1990, printr-un acord din 1974, România fiind inclusa în Sistemul Generalizat de Preferinte. Relatiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeana dateaza din anul 1990, iar ca urmare a disponibilitatii manifestata atât de România, cât si de Uniunea Europeana, a fost semnat, la 1 februarie 1993, Acordul European de asociere între România - pe de o parte - si Comunitatile Europene si statele membre - pe de alta parte -acord care a intrat în vigoare la 1 februarie 1995.

Prevederile acestui acord stipuleaza faptul ca România a devenit membru asociat si au fost puse bazele pentru viitoarea aderare, recunoscându-se ca obiectivul final urmarit de tara noastra este de a deveni membra cu drepturi depline a Uniunii Europene.

Pentru a deveni stat membru al Uniunii Europene, România a trebuit sa îndeplineasca criteriile de aderare stabilite la Copenhaga si sa se alinieze la legislatia si politicile Uniunii Europene.

Negocierile de aderare au stabilit conditiile în care acquis-ul comunitar este aplicat în România, înainte si dupa aderare, si maniera în care Romania va participa la institutiile si la bugetul Uniunii.

Asocierea Romaniei la Uniunea Europeana înseamna, pe plan economic, crearea unei zone de liber schimb, cooperarea economica si financiara, în sprijinul restructurarii economiei românesti, iar în plan politic, crearea unui cadru institutional pentru realizarea unui dialog politic permanent între parti.

Acordul European de asociere a Romaniei la Uniunea Europeana cuprinde prevederi pentru fiecare sector principal de activitate:

- în domeniul schimburilor comerciale bilaterale se prevede crearea între parti a unei zone de comert liber, care se va concretiza prin eliminarea treptata a obstacolelor tarifare si netarifare existente între relatiile comerciale dintre Romania si Uniunea Europeana;

- aderarea României la Uniunea Europeana necesita un cadru economic care sa fie compatibil cu functionarea Uniunii Europene si cu mecanismele comunitare. Ca urmare, s-a impus grabirea descentralizarii sectorului de stat si crearea unui puternic nucleu de intreprinderi mici si mijlocii, alinierea tuturor standardelor românesti la normele comunitare, legarea cursului Leului de EURO, precum si realizarea unei modificari de structura a populatiei ocupate în economie, pentru a ne apropia de nivelul tarilor din Uniunea Europeana;

- pe plan institutional, organismele centrale precum Banca Nationala, Curtea de Justitie etc. trebuie sa aiba aceleasi atributii cu cele din tarile comunitare;

- in domeniul legislativ vor trebui adoptate acte normative cu caracter economic si pentru alte sectoare, prin consultarea obligatorie a legislatiei existente în Uniunea Europeana.

1.2. Criteriile aderarii României la Uniunea Europeana

Integrarea în Uniunea Europeana presupune, pentru statele membre, acceptarea unor conditionalitati externe care reprezinta, în esenta, un angajament institutional, un standard de comportament care permite realizarea unei conexiuni între beneficiile integrarii, pe de o parte, si respectarea exigentelor impuse de calitatea de stat membru, pe de alta parte.

Astfel, aderarea la Uniunea Europeana se afla sub incidenta anumitor principii impuse prin cele patru criterii de aderare formulate la Consiliul Europei de la Copenhaga din 1993.