Geopolitica Mării Negre și Razboiul Rece Dus de Statele Riverane pentru Obtinerea Dominatiei Asupra Acestei Zone

Prezent şi viitor privind securitatea la Marea Neagră

Zona Mării Negre, spaţiu între Europa şi Asia, între Occident şi Orient, între creştinism şi islamism, reflectă la scară redusă mutaţiile, evoluţia şi tendinţele din viaţa politică, economică şi socială manifestate pe plan european. Dezmembrarea URSS-ului a avut ca efect, printre altele, mărirea numărului de state riverane, ceea ce a dus la transformarea Mării Negre într-o zonă cu grad sporit de risc, marcată de disputele de natură politico-militară şi economică dintre riverani, dar şi de preocuparea altor state de a-şi revizui interesele în zonă.

În prezent, se constată un interes din ce înce mai accentuat al marilor puteri pentru bazinul Mării Negre.

Cu o populaţie totală de aproape 200 de milioane de locuitori (la începutul mileniului trei), zona Mării Negre reprezintă o piaţă foarte largă pentru exporturile Uniunii Europene, întruna din cele mai importante pieţe din zonă, Turcia – importurile din ţările UE reprezintă peste 50% din totalul acestora. Totodată, se constată că interesele fundamentale ale Occidentului sunt promovate, în bazinul Mării Negre, de către Turcia. Statele riverane Mării Negre (România, Bulgaria, Turcia, Federaţia Rusă, Ucraina, Georgia) sunt interesate în crearea unui climat de stabilitate şi securitate, în care să se deruleze proiecte de cooperare şi dezvoltare economică şi socială. Astfel, Organizaţia pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN), creată în 1992, include ca membre cu drepturi depline, pe lângă cele de mai sus, şi Albania, Armenia, Azerbaidjan, Grecia şi Republica Moldova. Alte şapte state : Austria, Egipt, Israel, Italia, Polonia, Slovacia şi Tunisia au statut de observatori. Organismul decizional al OCEMN este Consiliul Miniştrilor Afacerilor Externe, al cărui secretariat internaţional are sediul permanent la Istanbul. Acesta este privit, în primul rând, ca un experiment cu scopul de a pregăti extinderea Uniunii Europene şi de a antrena în acest sens ţările candidate. Aspectele cooperării militare în zonă încă nu au fost abordate la nivelul statelor din regiune, ci numai prin planuri de securitate bilaterale sau trilaterale. O speranţă într-o reglementare normală o poate aduce OCEMN, în cadrul căreia s-au iniţiat o serie de măsuri pentru normalizarea situaţiei din această zonă şi de cooperare, pe multiple planuri, între toate statele membre. Merită a fi subliniate relaţiile militare bilaterale şi multilaterale cu statele riverane Mării Negre, inclusiv cele cu ţările vecine: Bulgaria, Ucraina şi Moldova, dar şi proiectul Grupului de cooperare navală în Marea Neagră (BLACKSEAFOR) cu participarea României, Bulgariei, Georgiei, Federaţiei Ruse, Turciei şi Ucrainei. Cooperarea subregională multilaterală va marca participarea României, împreună cu Bulgaria, Grecia, Turcia, Macedonia, Albania (Slovenia şi SUA ca observatori) la Forţa Multinaţională de Pace din Sud-Estul Europei (MPF-SEE).

Cu atât mai mult se impune o delimitare corectă, conform legislaţiei internaţionale, a platoului continental în bazinul Mării Negre, şi o colaborare eficientă, bazată pe respect reciproc, între ţările riverane şi cele care au interese materializate în documente internaţionale, elaborate de comun acord.

Însă, cu toate evoluţiile pozitive ale relaţiilor internaţionale, îndeosebi cu statele vecine, istoria confirmă că vecinătăţile geografico-politice ale României ne-au influenţat de multe ori destinul. În geopolitica Europei, România a înţeles foarte bine necesitatea de a folosi, cât se poate mai bine ansamblul diplomatic propriu, pentru depăşirea diferendelor teritoriale sau frontaliere, a crizelor sau conflictelor posibile.

România în geopolitica Marii Negre

Între Forumul Marii Negre, initiativa româneasca pentru Europa de Sud-Est, si Organizatia Cooperarii Economice a Marii Negre (OCEMN) exista asemanari dar si multe deosebiri. Prima organizatie, prin excelenta optiunii democratice în regiunea Marii Negre, poate fi apreciata ca una care vine cu o noua abordare a politici din zona Pontului Euxin. Rusia însa detine pachetul majoritar de actiuni ale OCEMN-ului. Rusia contemporana arata ca o mimare a ideii de o democratie adevarata. Societatea se prezinta extrem de polarizata, oamenii politici incomozi sunt închisi, iar în ultima vreme jurnalistii platesc cu viata curajul de a spune lucrurilor pe nume. Puterea lui Putin la Moscova este extinsa, iar ”tarul” înca exercita o anume fascinatie pentru mase.

Europa este, însa, interesata de stabilitate si cooperare cu Rusia, continuarea proceselor de acolo compatibilizând aceasta tara-continent cu restul Occidentului. Relatiile României cu Rusia nu au fost cu adevarat normalizate niciodata dupa 1989. Numeroasele afirmatii ale lui Basescu - cum au fost si cele de anul trecut, din SUA, când a numit Marea Neagra "lac rusesc", nu au capacitatea de revigorare a relatiilor Bucurestiului cu cel mai de seama furnizor de energie al Europei. Basescu a fost sprijinit în demersurile sale de presedintele Poloniei, Lech Kaczynsky, si fratele sau geaman, Jaroslav, premier al aceleiasi tari, care au un discurs la fel de tranșant împotriva Rusiei. Acestia au reprosat Germaniei întelegerile de miliarde de euro semnate cu Moscova pentru importul de gaz rusesc printr-un gazoduct în curs de constructie prin Marea Baltica. Pe de alta parte, tarile Europei de Vest au o pozitie moderata fata de Rusia, cu care desfasoara un comert intens. În Est, Polonia si Tarile Baltice formeaza asa-numitul pol antirusesc din Uniunea Europeana, relatiile cu Moscova fiind complexe si delicate. Integrata în NATO si UE, România este pazita de caderea din nou sub dominatia Moscovei. În schimb, continua sa plateasca cea mai groasa factura, cu cel mai ridicat pret din Europa pentru gazul importat din Rusia. Si trebuie sa-si amâne un vis mai vechi, de reîntregire a tarii, prin revenirea la trupul sau a Basarabiei, Hertei si Bucovinei.

Spatiul maritim al României

Spatiul maritim al României are aproximativ 20.000 de kilometri pătrati, constând din:

- ape maritime interioare – 753 de kilometri pătrati,

- mare teritorială – 4.487 de kilometri pătrati,

- zonă contiguă – 4.460 de kilometri pătrati, și

- zonă economică exclusivă – 10.300 de kilometri pătrati.

Repere politico-militare

În centrul Europei există, fie şi simbolic, o desfăşurare de forţe, pe fondul limitărilor impuse de Tratatul CFE privind armamentul convenţional. În spaţiul Mării Negre forţele NATO şi CSI sunt faţă în faţă, încercând fiecare să-şi creeze o situaţie avantajoasă, în ciuda „bunelor intenţii” afirmate obsesiv de politicieni. Evoluţia raporturilor între cei doi poli de forţă va determina, în viitor, apartenenţa tuturor statelor din bazinul Mării Negre la una din zonele de influenţă.