Gradul de informare, încrederea și prezența la vot în cazul alegerilor europarlamentare din anul 2009

Introducere

Tema proiectului:

Lucrarea de față își propune să analizeze legătura care se formează între gradul de informare al cetățenilor din statele membre ale Uniunii Europene cu privire la natura, funcționarea, rolul instituțiilor UE și încrederea cetățenilor în ele, cât și asupra sistemului în care membrii Parlamentului European sunt aleși și prezența acestora la alegerile europarlamentare.

Ipoteza cercetării: Un grad scăzut de informare și de încredere asupra instituțiilor UE și modul de funcționare a acestora duce la o prezență scăzută la alegerile europarlamentare.

În ultimii ani, Uniunea Europeană se confruntă cu problema legitimității. Ca și în cazul democrațiilor, participarea reprezintă, în cea mai mare măsură, principala formă de legitimitate. Aceasta este de fapt suportul acordat instituțiilor de către indivizii care aparțin grupului respectiv. În abordarea teoretică a legitimității Uniunii Europene pot fi identificate două tipuri de legitimitate: cea directă, denumită și legitimitatea prin cetățeni sau input-oriented, și cea indirectă , care se referă la relațiile dintre statele membre ale UE. În lucrarea de față vom analiza legitimitatea prin cetățenii, a cărei esență este bazată pe competiția partinică, în care cetățenii pot alege, votând astfel în cadrul alegerilor europene.

În momentul de față, importanța, dar și interesul alegerilor europarlamentare este diminuat, iar o consecință directă a acestui fapt este participarea scăzută sau chiar absenteismul la vot. Cercetând cauzele acestui fenomen, autori precum Jean Blondel, Richard Sinnott, Palle Svensson au observat că alegerile europene se află in stransă legatură cu cele naționale , fiind astfel socotite alegeri de gradul II în funcție de nivelul de importanță acordat fiecăreia. Datorită aceestui fapt, electorii pot vota astfel: cu opoziția în cadrul alegerilor europene în detrimentul partidului aflat la putere; din automatism; se pot abține de la vot sau pot vota precum la alegerile naționale din obișnuință .

Însă lucrarea de față își propune sa exploateze și să demonstreze ca poate exista și o altă cauză a diminuării prezenței la vot în cadrul alegerilor europene, și anume cea a lipsei de informare, a lipsei unei campanii bine promovate în rândul statelor membre , totul pe fondul unei încrederi în scădere. Metoda utilizată pentru a verifica acest lucru este corelația. Voi încerca crearea unei legături între cele două variabile, gradul de informare, respectiv gradul de încredere și prezența la vot în cadrul alegerilor europarlamentare din anul 2014. Pentru efectuarea următorului studiu de caz am ales colecția de date oferite de Sondajele de opinie și Studiile Eurobarometru, mai exact: Eurobarometrul nr. 73 ( este evaluat gradul de încredere al statelor membre în instituțiile europene) și Eurobarometrul nr. 71.3 ( este evaluat gradul de informare și participarea la vot).

Capitolul I. Descrierea Teoretică a metodei de cercetare empirică utilizată în proiect

În lucrarea de față voi utiliza metoda corelației pentru a-mi testa ipoteza. Corelația cuantifică măsura în care două variabile cantitative, X și Y , sunt legate între ele. Atunci când valorile ridicate ale lui X sunt asociate cu valori ridicate ale lui Y, există o corelație pozitivă. În cazul în care , valorile mai mari ale luu X sunt asociate cu valori scăzute ale lui Y, atunci se formează o corelație negativă.

Există două mari categorii de cercetare empirică: cercetare corelațională și cercetare experimentală. Cercetarea corelațională nu influențează, sau se încearcă pe cât posibil să nu influențeze, nicio variabilă, ci doar să le măsoare și să caute relații ( corelații) între anumite seturi de variabile. Datele rezultate în urma cercetării corelaționale pot fi interpretate în termeni cauzali pe baza teoriilor de care se dispune, însă datele corelaționale nu pot proba cauzalitatea.

O altă distincție se face între varibile: există variabile independente, care pot fi manipulate și variabile dependente, care sunt doar măsurate și înregistrate. Fiind un scop final pentru orice studiu științific, variabilele trebuie să se afle într-o relație. Acest lucru este posibil atunci când valorile lor corespund în mod sistematic una alteia. De asemenea, două caracteristici funadamentale ale oricărei relații între variabile sunt: marimea și valabilitatea sa. Indiferent de variabila de răspuns, există întotdeauna variabilitate în date. Unul dintre obiectivele primare ale statisticii este de a măsura și caracteriza această variabilitate.