Grupuri de presiune - grupul de investigații politice

1. Definirea grupurilor de presiune

Grupul de interes este un ansamblu de indivizi cu interese comune, al cărui scop este susţinerea şi apărarea acestor interese, prin influenţa exercitată asupra procesului de guvernare.

Grupurile de presiune au apărut ca grupuri de interes în primele decenii ale secolului nostru, pe măsură ce articularea unor interese foarte diferite s-a impus ca o realitate a vieţii democratice.

În mod frecvent, interesele nu sunt nemijlocit politice, ci economice, profesionale, morale. Dar, în măsura în care grupurile exercită influenţă ce poate lua forma presiunii asupra instituţiilor politice şi a persoanelor ce ocupă funcţii publice politice, ele devin relevante pentru sfera politicului.

Dacă la începutul anilor ’50 când David Truman publica celebra carte „The governmental process” – „Procesul guvernamental”, era consacrată formula „grupuri de presiune” pentru a defini grupurile ce se implică în procesul politic fără a fi partide politice, ulterior, formula „grupuri de interese” va fi împărtăşită de numeroşi teoreticieni, tocmai spre a evita conotaţiile negative pe care le sugerează ideea de presiune politică.

Într-un sens larg al termenului, grupurile de interese includ şi partidele politice, în sensul că funcţia de agregare şi articulare a intereselor deţine un rol major. Însă sensul care s-a consacrat în ştiinţele politicii defineşte grupurile de interese ca entităţi distincte, care se deosebesc de partidele politice prin aceea că nu se angajează direct în competiţia pentru obţinerea puterii politice ci, rămânând în afara ei, urmărind să-i influenţeze deciziile în favoarea propriilor interese.

În vreme ce partidele politice sunt organizaţii politice prin excelenţă, gama grupurilor de interese e foarte diversă, cuprinzând de la asociaţii cu înalt grad de organizare până la grupuri spontane născute în timpul unei demonstraţii de stradă. Aceste deosebiri nu conduc însă la o separaţie netă între partidele politice şi grupurile de interese. Aşa cum aprecia Maurice Duverger, dacă uneori între ele există relaţii complementare sau există doar relaţii ocazionale, alteori legăturile sunt organice, în sensul că fie grupurile de interes sunt subordonate partidelor fie invers, grupurile de presiune subordonează partidele politice prin diverse mijloace. Alteori ele cooperează de pe poziţii egale. Ceea ce trebuie reţinut constă în faptul că evoluţia vieţii politice în ultimele decenii s-a dovedit tot mai mult că aceste două forme de acţiune politică sunt complementare.

2. Tipologia grupurilor de interese

Jack Walker, autor de referinţă în studiul grupurilor de interese, aprecia că aproximativ 80% din grupurile de presiune au la bază comunitatea profesională şi ocupaţională. Ţinând seama de o serie de criterii (scop, mijloace) grupurile de interese pot fi clasificate în următoarele categorii:

1. grupuri economico-profesionale (asociaţii ale oamenilor de afaceri, sindicatele, fermierii, organizaţiile medicilor, avocaţilor, profesorilor, etc.);

2. grupuri pentru apărarea drepturilor civile şi constituţionale (populaţia de culoare, femei, pensionari, homosexuali);

3. grupuri religioase (mai ales fundamentaliste);

4. grupuri vizând relaţiile internaţionale (societăţi, ligi, asociaţii).

Un aspect relevant este că aceste grupuri de interese pot promova atât interese particulare cât şi interese publice (care nu urmăresc beneficii sau profit direct ci interese publice) cum ar fi: protecţia mediului, a copilului, a consumatorilor etc. Din perspectiva implicării grupurilor de interese în viaţa politică, are semnificaţie politică deosebită faptul că, potrivit unor reglementări adoptate în SUA (1974) orice grup care doreşte să contribuie cu bani sau servicii pentru un candidat în campania electorală s-au creat comitete de acţiune politică (PAC), comitete ce au proliferat foarte mult, de la 608 în 1974 la peste 5000 în 1992. Deşi există anumite limitări în privinţa contribuţiilor respective, s-au exprimat o serie de temeri cu privire la faptul că banii exercită un rol prea mare în politică. Aceste probleme preocupă în mod deosebit „grupul de interes public” numit „cauza comună”, al cărui principal scop este reforma structurilor guvernamentale, perfecţionarea procesului de guvernare în sensul limitării cheltuielilor în campaniile electorale, al respectului pentru normele etice în viţa particulară.

3. Lobbyng –ul

Grupurile de interese utilizează numeroase mijloace pentru a-şi susţine poziţiile:

• demonstraţii;

• greve;

• publicitate (mai ales prin mass-media).

Însă mijlocul preponderent pentru exercitarea influenţei politice în sistemul americanilor este practica (acţiunea) numită lobbyng.