Holocaustul Nazist

1. Introducere.

Prezenta lucrare are ca obiect observarea cruzimii umanităţii, datorită poftei de putere, dorinţă de afirmare şi a impunerii unei noi ordini în Europa. Am ales acest subiect, ca fiind o temă cu un vast interes istoric, deoarece ea reprezintă evenimente nu demult petrecute, evenimente care au pecetluit soarta a milioane de oameni nevinovaţi, a unor naţiuni care au fost zguduite din temelii. Aceste atrocităţi săvârşite de oameni, împotriva oamenilor, nu au făcut altceva decât să coboare omenirea la o existenţă primitivă, în care predomină instinctul de supravieţuire, trăind, totuşi, într-o eră în care domnea o aparentă pace. Şocul asupra întregii omeniri, în ceea ce priveşte Holocaustul, a fost un alt deziderat în alegerii temei, noi suntem cei care prin umila posibilitate de aducere aminte, putem să facem cunoscut şi să menţionăm trecutul dezastruos într-o prezenţă continuă; dar nu pentru a promova şi a solidifica aceste valori negative, aceste porniri nefireşti, ci pentru a aminti celorlalţi cât de capabil este omul de a produce rău, dacă nu deţine o educaţie întemeiată binelui comun.

2. Holocaustul - consideraţii generale

2.1. Definirea conceptului.

Conform Dex-ului, termenul de holocaust are două semnificaţii: 1. (în antichitate) jertfă adusă zeilor, în care animalul sacrificat era ars în întregime. 2. Ucidere (prin ardere) a unui număr foarte mare de oameni.

Teşu Solomovici , în lucrarea sa Istoria Holocaustului din România, defineşte holocaustul ca pe un termen ce provine de la cuvintele greceşti HOLOS(tot) şi KAIEIN(ardere). Ardere totală, sacrificiu total. Evreii folosesc cuvântul ŞOAH care în ebraică înseamnă catastrofă. Şoah se referă la genocidul săvârşit de Germania nazistă şi de aliaţii ei împotriva evreilor în anii celui de-al doilea Război Mondial.

Cuvântul „holocaust” era folosit din secolul al XVII-lea pentru a denumi moartea violentă a unui număr mare de oameni. Spre deosebire de cuvântul „masacru”, de origine latină - ucidere în masă de oameni, de către alţi oameni - cuvântul „holocaust” se putea referi şi la dezastre sau catastrofe. Winston Churchill, de exemplu, l-a folosit înaintea celui de-al doilea Război Mondial, iar alţii îl folosesc pentru a descrie Genocidul armean din primul Război Mondial.

Din anii 1950 utilizarea sa a fost restrânsă şi folosită astăzi doar cu referire la masacrarea evreilor de câtre nazişti în ajunul şi în timpul celui de al II-lea război mondial.

Începând din anii 1950, termenul „Holocaust” se referă - de regulă - la genocidul evreilor. Termenul german obişnuit pentru exterminarea evreilor în perioada nazistă era Endlösung der Judenfrage ("Soluţia finală a problemei evreieşti"). În germană, ca şi în alte limbi, printre care engleza, termenul "Soluţia finală" este folosit ca o alternativă la cel de Holocaust.

Persecuţia şi genocidul au fost îndeplinite în etape. Legislaţia de eliminare a evreilor din societatea civilă a fost promovată cu mai mulţi ani înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Au fost înfiinţate lagăre de concentrare în care deţinuţii erau folosiţi ca sclavi până mureau de extenuare sau de boală. Unde cucerea Al treilea Reich un nou teritoriu în Europa de Est, unităţi speciale numite Einsatzgruppen ucideau evrei şi adversari politici, împuşcându-i în masă. Evrei şi romi erau îngrămădiţi în ghetouri înainte de a fi transportaţi la sute de kilometri cu trenurile de marfă în lagărele de muncă forţată şi exterminare unde, dacă supravieţuiau călătoriei, majoritatea erau ucişi prin gazare în încăperi special amenajate. Fiecare ramură a aparatului administraţiei statului a fost implicată în logistica asasinatelor în masă, transformând Germania nazistă în ceea ce un istoric a denumit "un stat genocidar."

Utilizarea cuvântului în acest sens mai larg a atras obiecţiile multor organizaţii evreieşti, în particular al celor înfiinţate pentru comemorarea Holocaustului evreilor. Organizaţiile evreieşti afirmă că acest cuvânt, în sensul său prezent, este folosit pentru a descrie exterminarea evreilor şi că Holocaustul evreilor a fost o crimă de o asemenea anvergură şi atât de specifică, ca punct culminant al unei lungi istorii de antisemitism european, încât nu ar trebui să fie subsumată într-o categorie generală cu alte crime ale naziştilor.