Importanța geopolitică a cubei la începutul secolului XXI

1. Prezentare generală

Capitala Havana

Jurnalul nume de ţară: Republica Cuba

Regiunea (Harta nume): Nord şi America Centrală

Populatia: 11184023

Limba (i): Spaniolă

Rata de alfabetizare: 95.7%

Area: 110,860 sq km

Republica Cuba este un stat în nordul Americii centrale, situat pe cea mai mare insulă din Antile, care se află la confluenţa Mării Caraibelor, al Golfului Mexic şi Oceanului Atlantic. La nord se află SUA şi Bahamas, la vest Mexic, la sud Insulele Cayman şi Jamaica, iar la sud-est Haiti.

2. Istorie

Inainte de sosirea spaniolă, insula a fost locuita de nativ americani, popoare cunoscute sub numele de Taíno şi Ciboney ai căror stramosi au venit din Sud , din Nord şi probabil cativa din America Centrală, acum 60 - 80 de secole înainte. Taíno au fost agricultori şi Cibone au fost agricultori si vanatori; unii au sugerat că comertul cu cupru a fost semnificativ şi artefacte continentale au fost găsite.

Pe 12 octombrie 1492, Christopher Columb a aterizat în apropierea de ceea ce este acum Baracoa şi a revendica insula, pentru Spania, şi o numeste Insulaa Juana după Printul Juan de Asturias. În 1511 prima localitate spaniolă a fost fondata de Diego Velázquez de Cuéllar la Baracoa; alte oraşe, inclusiv viitoarea capitala a insulei San Cristobal de la Habana (fondată în 1515), s-au format curând.

Spania a înrobit aproximativ 100,000 de indigeni, care a rezistat convertirii la creştinism, stabilindu-le sarcina de cauta aur, şi într-un secol, ei toti au dispărut. Cei mai mulţi cercetători cred că acum boală infecţioasă a fost copleşitoare pentru populaţie.

Populaţiile originale amerindiene (Taino, Cibone şi Guanajatabey) au căzut sub dominaţia Spaniei în secolul al XVI-lea. În mai puţin de 200 de ani, populaţia indigenă a fost practic exterminată total. Lupta coloniei pentru independenţă a început în 1868 şi a continut de-a lungul secolului al XIX-lea până la Războiul spaniolo-american din 1898. Statele Unite au ocupat insula până când i s-a recunoscut independenţa în 1902, limitată totuşi de Amendamentul Platt (revocat în 1934), SUA continuând să aibă o influenţă majoră în politica cubanez.

Che Guevara, Fidel Castro Ruz, Camilo Cienfuegos, Raúl Castro Ruz şi armata lor de rebeli a fost unul dintre grupurile numeroase de gherilă care se opuneau dictatorului Fulgencio Batista. 'Mişcarea 26 iulie' a lui Castro a absorbit rapid toate aceste mişcări şi a cucerit puterea, formând guvernul în 1959, după victoria împotriva forţelor militare loiale lui Batista. În momentul în care Batista a fost alungat de la putere, 75% din terenul cultivabil era proprietatea cetăţenilor străini şi companiilor străine (în special nord-americane). Noul guvern revoluţionar a adoptat reforma agrară şi a confiscat cea mai mare parte a proprietăţilor agricole ale companiilor străine. În scurtă vreme, relaţiile cu SUA s-au deteriorat. La început, Castro nu dorea să discute planurile sale de viitor, dar în cele din urmă s-a declarat comunist, explicând că încearcă să construiască socialismul în Cuba. Au fost stabilite relaţii deplomatice cu Uniunea Sovietică. Un guvern nou, condus de renăscutul Partid Comunist Cubanez, a început să pună în practică reformele economice promise de Castro. Printre alte lucruri, asistenţa medicală şi învătământul au devenit gratuite pentru toţi cubanezii pentru prima oară. Cu o oarecare întârziere, o constituţie de inspiraţie sovietică a fost adoptată în 1976.

Pentru mai multe decenii, Cuba a primit un ajutor (subvenţie) masiv din partea URSS, în schimbul zahărului cubanez, sovieticii livrând petrol. O parte din cantitatea aceasta de petrol era consumată în Cuba, iar restul era vândut pe piaţa mondială pentru un profit de câteva miliarde de dolari. În schimbul acestei subvenţii sovietice, Cuba sprijinea mişcărle comuniste din toată America Latină (printre altele: Nicaragua, El Salvador, Guatemala, Columbia şi Chile) şi din Africa (Angola, Mozambic şi Etiopia). Numai în Angola existau peste 50.000 de militari cubanezi. Colapsul Uniunii Sovietice din 1991 i-a dat o lovitură economică grea Cubei, iar când sovieticii au încetat acordarea ajutorului anual de 6 miliarde de dolari , guvernul comunist a chemat populaţia la "perioadă specială" de refacere.

Relaţia cu România

În aceasta perioadă, România a întreţinut relaţii cordiale cu regimul cubanez. Tineri din Cuba au studiat in facultăţile româneşti, iar Cuba a importat tehnologie românescă (utilaje petroliere şi agricole, automobile ARO, camioane). În 2005, înca se puteau întâlni autovehicule ARO pe şoselele cubaneze.

În ciuda faptului că i-a fost interzis accesul la împrumuturile de la FMI şi Banca Mondială, deoarece Cuba este în zona debitorilor Clubului de la Paris cu sute de milioane de dolari, economia ţării nu s-a prăbuşit, deşi venitul pe cap de locuitor este încă mai mic decât era în 1989 (dar în creşere lentă). Economia cubaneza are ca ramuri importante agricultura (tutun, zahăr, citrice), mineritul (nichel) şi turismul.

În 1996, administraţia Clinton a emis Legea Helms-Burton. Această lege stabileşte, printre altele, că orice companie străină care "face în mod conştient operaţiuni comerciale în Cuba cu proprietăti ale cetăţenilor SUA confiscate fără compensaţie" va intra în litigiu cu statul american, iar conducătorilor respectivelor companii li se va interzice accesul în Statele Unite. Sancţiuni pot fi aplicate companiilor din afara SUA, care fac comerţ cu Cuba. Această legislaţie a fost aplicată după doborârea a două avioane civile de către armata cubaneza. Această legislaţie extrateritorială este considerată foarte controversată, iar embargoul SUA a fost condamnată pentru a 13-a oară în cadrul Adunării Generale a ONU din 2004 de 179 de state. Mai mult, membri ai Congresului SUA din amândouă partidele au criticat în mod deschis creşterea cheltuielilor pentru întărirea embargoului.

Cei mai importanţi parteneri comerciali ai Cubei sunt: Spania, Canada, Franţa, Italia, Anglia şi Japonia. Embargoul SUA împotriva Cubei se aplică tuturor bunurilor, cu excepţia produselor medicale şi a mărfurilor agricole, care sunt autorizate de lege. Companiile agricole americane sunt libere să exporte în Cuba, cu condiţia plăţii în avans în bani gheată. Călătoriile cetăţenilor americani sunt în mare parte interzise prin lege. Totuşi, unii cetăţeni americani vizitează în mod ilegal Cuba, călătorind prin Mexic, Canada sau Bahamas, ei fiind mai apoi pasibili de plata unor amenzi mari dacă sunt puşi sub acuzare. Însă, autorităţile americane nu sunt foarte stricte cu turiştii obişnuiţi care nu sunt implicaţi în activităţi criminale.