Indicatorii de Performanță în Politica Educațională din România

Motivaţia alegerii temei

Am ales această temă deoarece consider că indicatorii de performanţă sunt foarte importanţi în definirea, implementarea şi evaluarea politicilor şi programelor publice naţionale şi europene. Politica educaţională din România este un domeniu de mare interes pentru că educaţia se ocupă cu formarea marilor specialişti. Utilizarea indicatorilor, atât calitativi, cât şi cantitativi se face pentru a evalua starea de funcţionare şi nivelul de performanţă al sistemului educaţional din România. Voi introduce în acest proiect un studiu comparativ al performanţei sistemului educaţional românesc prin analiza rapoartelor anuale asupra învăţământului din perioade diferite prin prisma indicatorilor de bază.(2004/2005 şi 2008/2009).

Definiţii ale indicatorilor

Mă voi orienta, în cazul acesta, după următoarea definiţie, care este valabilă şi în cazul politicii educaţionale din România: “Indicatorii sunt variabile cantitative sau calitative care furnizează mijloace simple şi de încredere pentru măsurarea rezultatelor politicilor publice; pentru a reflecta o schimbare survenită în urma implementării politicii sau pentru a putea ajuta la evaluarea performanţei unei organizaţii în raport cu starea iniţială, anterioară intervenţiei”.

În sistemul educaţional, definiţia indicatorilor este următoarea: “Indicatorii sunt expresii numerice cu ajutorul cărora se caracterizează fenomenele social-economice ca structură, creştere etc. Indicatorii se construiesc pe baza unor date cantitative sau pe informaţii calitative. Acesre informaţii se bazează pe date statistice, dar şi pe informaţii calitative, aşa cum sunt cele care se referă la atitudini, opţiuni sau comportamente.”

O altă definiţie, mult mai concisă, ar fi că indicatorul este un instrument de evaluare a stării de funcţionare a sistemelor de educaţie, fie în ansamblul lor, fie pe anumite componente sau niveluri.

Ce sunt indicatorii?

Indicatorii sunt instrumente analitice de bază pentru evaluarea unei anumite politici sau pentru compararea unor activităţi similare ale unor ministere diferite. Indicatorii pot fi definiţi ca variabile cantitative sau calitative care furnizează mijloace

simple şi de încredere pentru măsurarea rezultatelor politicilor publice; pentru a reflecta o schimbare survenită în urma implementării politicii sau pentru a putea ajuta la evaluarea performanţei unei organizaţii în raport cu starea iniţială, anterioară intervenţiei.

Indicatorii educaţiei oferă informaţii relevante pentru a evalua sistemele educaţionale pe baza unor criterii precise. Astfel de criterii se referă la obiectivele politicii educaţionale, cum ar fi participarea la învăţământ, accesul la învăţământ, echitatea, finalizarea studiilor s.a. Informaţiile de acest tip sunt exprimate de regulă, prin date măsurabile şi observabile. Ele nu pot fi însă utilizate decât prin interpretarea lor calitativă. De aceea, în educaţie atât indicatorii cantitativi, cât şi cei calitativi sunt relevanţi pentru descrierea sistemului educarional şi pentru bună funcţionare a acestuia. Un exemplu foarte bun ar fi procentajul din PIB pe care un stat îl alocă finanţării învăţământului public, care este un indicator cantitativ, dar relevă şi importantă pe care guvernul statului respectiv o acordă sistemului educaţional.