Inmarsat - organizația internațională pentru sateliți maritimi

Organizatia internationala este o structura menita sa coordoneze cooperarea intr-un anumit domeniu la nivel international sau macroregional. Se disting organizatii internationale interguvernamentale, din care fac parte statele, si organizatii internationale nonguvernamentale din care fac parte diverse structuri nationale ale societatii civile, inclusiv partidele politice si organizatiile religioase.

1.IMPLICATII ISTORICE

Sistemele de comunicare au evoluat de la telegraf, trecand prin sistemele de telefonie fixa si sisteme de comunicatii radio ( initial utilizate de catre armata, aveau costuri mari), pana la radiotelefonie si sisteme operationale de transmisie prin satelit ca INMARSAT sau sisteme de comuncare , informare si pozitionare precum GPS ( Global Position System).

Inmarsat (sau International Mobile Satellite Oganization), este o corporatie, care conduce un sistem de sateliti care faciliteaza comunicatia pe mare sau pe uscat, precum si in aer.

Creata numai in scopuri pacifiste, Inmarsat a preluat comanda in 1979 oferind posibilitati de comunicatie si comert prin satelit pe o baza economica. De atunci a fost cunoscuta ca International Maritime Satellite Organization. Si-a schimbat numele in International Mobile Satellite Organization cand a fost extinsa pentru a cuprinde si comunicatiile mobile terestre si aeriene, in 1985, respectiv 1988, dar si-a pastrat abrevierea.

Asa cum sugereaza si numele, baza acestui sistem este o retea de sateliti, ce mijlocesc comunicatiile între doua statii, apropiate sau la distante foarte mari una de cealalta.

Nevoia unor comunicatii de un nivel calitativ ridicat, la început iar mai apoi transmisii de tip fax, comunicatii audio-video, telex , la viteze din ce în ce mai mari, a pus stiinta si cercetarile din domeniul aerospatial la grea încercare.

Prima lansare a unui satelit de comunicatii a fost în 1960 de Statele Unite ale Americii, cu numele de Echo1. Fiind începutul erei comunicatiilor prin satelit, Echo1 era practic un satelit pasiv, un fel de Strat F si E pentru comunicatiile radio.

În 1964 este lansat un al doilea satelit de acest tip, Echo2, având acelasi principiu de satelit pasiv. Ce era de fapt acest satelit pasiv, era un balon din plastic acoperit cu un strat de aluminiu, Echo1 având un diametru de 30 de metrii iar Echo2 41 metri. Principiul de functionare al acestui nou sistem era reflexia undelor transmise de statiile de uscat de acesti sateliti. Sistemul s-a dovedit înca de la început a fi nesatisfacator, deoarece necesita puteri foarte mari pentru statiile de emisie, iar la receptie era nevoie de antene uriase.

Aceste inconveniente au dus la realizarea unor sateliti în sistem activ, adica echipati cu mijloace de receptie, amplificare si transmisie. Primul satelit de acest tip s-a numit Score si folosea o banda magnetica pe care înregistra mesajele primite de la statiile deasupra carora se afla ,iar în momentul în care trecea deasupra unei statii de receptie retransmitea aceste mesaje.

Telstar1, lansat de American Telephone and Telegraph Company în 1962 îsi propune realizarea unor transmisii directe de televiziune între Statele Unite, Europa si Japonia, si putea prelua câteva sute de canale audio. Lansat pe o orbita eliptica, înclinata cu 45( fata de planul ecuatorial, Telstar1 media traficul dintre doua statii pentru o perioada redusa de timp, la fiecare revolutie, si atunci când statiile erau în vedere directa, pentru satelit.

Pentru înlaturarea si acestui neajuns s-a recurs la solutia satelitilor geostationari, fiecare din acestia acoperind o arie geografica bine precizata, 24 de ore din 24. Satelitii sunt plasati pe orbite ecuatoriale, la o altitudine de 35800 km, primul astfel de satelit a fost Syncom2 lansat de NASA în 1963.

Ulterior, odata cu realizarea unor echipamente din ce în ce mai sofisticate, au "urcat" pe orbita alti si alti sateliti, ajungându-se în 1971, când a fost lansat primul satelit din generatia Intelsat4 la 4000 de canale audio, iar în 1989 cu seria Intelsat6 ce foloseste o tehnologie speciala SS-TDMA (satellite swiched-time division multiple access) la 24000 legaturi telefonice.

Întrucât costurile tehnologiilor ce se aplicau acestor sateliti erau extrem de ridicate, fiind tehnologii de ultima ora, si neputând fi acoperite, atât costurile cât si tehnologia, de o singura companie, necesitatea crearii unor corporatii, organizatii era mai mult decât evidenta. În acest fel au luat fiinta în 1963 Comunications Satellite Corporation (COMSAT), în 1964 International Telecommunications Satellite Organization (INTELSAT), Europe's Eutalsat, America's Telstar, Galaxy.

La 3 septembrie 1979 se pun bazele unei organizatii internationale "International Mobile Satellite Organization" fiind o retea de telecomunicatii, ce înlesneste transmisii digitale de tip data, telefonie, transmisii facsimil intre statiile de uscat, de pe mare sau aero. Acordând o mai mare atentie domeniului maritim organizatia mai este cunoscuta si sub numele de "International Maritime Satellite Organization", dar se revine la denumirea initiala când aceasta s-a extins incluzând în 1985 comunicatiile aeronautice si în 1988 pe cele de la uscat.

În 1982 a fost introdus primul sistem INMARSAT numindu-se INMARSAT-A. Aceasta asigurând comunicatiile maritime de baza si îmbunatatirea serviciilor de alerta în caz de primejdie, urgenta si securitate.