Manifestările Teroriste pe Teritoriul Uniunii Europene

INTRODUCERE

Această lucrare va încerca să expună problemele provocate de către acțiunile teroriste și modul în care se manifestă acest fenomen pe teritoriul bătrânului continent. De-a lungul istoriei terorismul s-a extins și a evoluat atât din punctul de vedere al mijloacelor folosite, cât și al consecințelor rezultate în urma devoltării fenomenului.

Terorismul, văzut sub forma de conflict asimetric între un grup de indivizi la nivel sub-statal și un stat țintă, a cunoscut mutații importante pe întreg parcursul istoriei omenești, dar transformările petrecute în ultimii ani ai secolului XX și începutul secolului XXI sunt deosebit de complexe și drastice.

Actul de terorism, în forma sa tradițională are ca scop descurajarea generală. Victima primară a atentatului terorist trece în plan secund în ceea ce privește efectul acestuia, în prim-plan situându-se efectul general produs asupra unei colectivități sau grup țintă căruia îi este adresată de fapt. Terorismul classic, produce victime individuale adresându-se unei colectivități țintă. La sfârșitul anilor ’60 terorismul tradițional a devenit o obișnuință la nivel internațional.

Unul din cei mai importanți factori care au favorizat expansiunea terorismului este dezvoltarea accelerată a tehnologiei, a mijloacelor de comunicare și de transport. Această evoluție extrem de rapidă a tehnologiei, coroborată cu circumstanțele politice, a dus la schimbarea peisajului internațional în ceea ce privește fenomenul terorist. Fenomenul terorist s-a modificat din punct de vedere cantitativ, dar și calitativ, dând astfel naștere celor mai periculoase forme ale acestuia, și anume: superterorismul și megaterorismul.

Deși neoterorismul (cu cele două ramuri importante ale sale: superterorismul și megaterorismul) s-a manifestat și pe continentul european în două rânduri (Madrid – 2004 și Londra – 2005), această lucrare va aborda terorismul la nivelul statelor din Europa și a grupărilor originare din statele respective, care își desfășoară activitatea pe teritoriul acestora. Această formă de terorism prezintă aspecte diferite față de neoterorismul internațional, în primul rând datorită revendicărilor de tip separatist și iredentist ale acestor grupări (de ex: ETA, IRA).

Potrivit unui studiu al Europol, agenția de poliție interguvernamentală a Uniunii Europene, din cele 294 de atentate desfășurate pe teritoriul UE în 2009, doar unul singur a fost atribuit teroriștilor islamiști, iar restul mișcărilor separatiste și anarhiste. Se poate observa clar că nu terorismul internațional și în special cel fundamentalist islamic (cel mai extins la nivel global) este principala formă de terorism cu care se confruntă europenii, ci cel de tip separatist, iredentist, anarhist etc., care își are originile și bazele pe teritoriile statelor europene și care se manifestă ca atare.

Pentru a înțelege ce este terorismul, trebuie să pornim de la premisa că este un fenomen deosebit de complex, determinat de factori de natură socio-economică, politică, culturală și psihologică, iar în același timp este necesară o analiză riguroasă asupra dimensiunilor sale, preucum și asupra cauzelor reale ale acesteia.

I. TERORISM: Istoric și Evoluție

I.1. Antichitatea

Cu toate că termenul de terorism a apărut abia în anul 1796, diada teroare-terorism este percepută de către omenire încă de la începuturile istoriei. Cel mai bun exemplu în acest sens este Protocolul oamenilor leopard din Africa Neagră, care dovedeşte existenţa fenomenului terorist încă din perioada primitivă: Ucide femeile, copiii, bătrânii, pentru a-şi răpune adversarul. Când acesta vede cum creşte numărul cadavrelor din ograda sa, îl caută pe celălalt şi îi spune: Încetează să-i mai omori pe ai mei. Tu eşti cel mai puternic. De Acum eu mă supun ţie – şi astfel creşte puterea celui dintâi.

Apoi miturile antichităţii au preluat simbolistica terorii, reuşind cu foarte mare uşurinţă să dezvolte fenomenul de terorism şi relaţia dintre teroare şi modul în care aceasta era pusă în aplicare în vederea atingerii unor scopuri politico-militare. Astfel, Phobos (Teroarea) şi Deimos (Frica) erau numele celor doi cai care tractau carul de luptă al zeului războiului Ares. De Asemenea, Vechiul Testament pomeneşte despre promotorii violenţei şi terorii care trăiau înainte de Potopul biblic, aceştia fiind numiţi nefilimi, cuvânt care în ebraică înseamnă cei care îi fac pe alţii să cadă.