Metode, tehnici și campanii de propagandă

Introducere

Voi incepe acest referat spunand ca poate parea ciudat sa crezi ca propaganda are relevanata in politica din zilele noastre.De fapt,cand spun propaganda,cei mai multi oameni se gandesc la campanile enorme tinute de Hitler si Stalin in anii 1930.Cum in prezent nimic nu se compara cu acele campanii,propaganda nu mai pare a fi o problema.Cu toate acestea,ea poate fi sugestiva ca o svastica sau subtila ca o gluma.Tehnicile-I persuasive sunt aplicate de politicieni,jurnalisiti,oameni de radio si altii care sunt interesati in schimbarea atitudinilor umane.Metodele propagandistice pot fi utilizate si in scopuri sociale positive cum ar fi campaniile pentru inlaturarea consumului de alcool in timpul sofatului dar si in castigarea unor alegeri parlamentare,etc.

Odata cu cresterea mijloacelor de comunicatie (ex.:Internetul) fluxul de mesaje persuasive a accelerat dramatic.Pentru prima data in istorie,oameni din toate tarile participa la discutii necenzurate despre viitorul lor colectiv.

Manipularea in vreme de conflict

~Cazul Afganistan~

"Cele mai periculoase neadevaruri sunt adevarurile putin distorsionate"

George C. Lichtenberg 1742-1799, satirist si fizicia german

"Cele mai teribile crime ale umanitatii au fost savârsite sub vraja unor cuvinte si fraze magice"

Frances Cornford

Un caz recent de propaganda si manipulare este razboiul din Afganistan.Orice politica, fie ea interna sau pe plan international, trebuie sa fie înteleasa si sustinuta de opinia publica, pentru a putea fi implementata cu succes. Pentru a obtine sprijinul necesar, Guvernele (mai ales în cadrul regimurilor democratice) sunt obligate sa justifice motivele care au stat la baza luarii unei decizii si sa explice efectele respectivei decizii asupra cetateanului de rând. Daca motivele sunt plauzibile iar efectele pozitive, decidentii se multumesc doar cu descrierea lor. În caz contrar, de regula, Guvernele manipuleaza informatiile, prezinta doar partial sau omit anumite realitati, în încercarea de a diminua contestarea si criticile previzibile.

Daca în statele totalitare puterea de a decide asupra actiunilor de politica interna sau externa se afla, în mod discretionar în mâinile unei singure persoane sau a unui grup de interese, iar contestarea publica lipseste sau poate fi anihilata prin masuri represive, în cazul statelor democratice lucrurile stau cu totul altfel. Guvernul, ajuns la putere în urma unor alegeri libere, este responsabil pentru actiunile sale în fata cetatenilor, care îl pot sanctiona. Luarea unei decizii de a începe un razboi impune decidentilor necesitatea însotirii unei astfel de decizii de propaganda cu un dublu scop. Deoarece razboiul presupune costuri umane si materiale uriase si este în esenta un act agresiv de politica externa, pentru a putea fi purtat el trebuie sprijinit atât de catre opinia publica interna cât si de ceilalti actori ai comunitatii internationale.

Atacurile teroriste din 11 Septembrie au reprezentat un nou început în multe domenii. A fost pentru prima data în istorie când cetatenii americani au simtit cât de vulnerabili sunt într-un razboi care se poarta cu alte mijloace decât cele conventionale. Datorita pozitionarii sale geografice si avansului tehnologic în domeniul militar, Statele Unite au desconsiderat posibilitatea unui atac terorist pe propriul teritoriu. Pe lânga modul barbar si cruzimea gestului, opinia publica americana, precum si cea din majoritatea statelor, a fost socata tocmai de acest fapt. ªocul, care a zguduit stabila societate americana, a generat presiuni asupra administratiei de la Washington pentru un raspuns imediat si ferm. A fost, poate pentru prima data, când un astfel de raspuns nu era contestat din interior si în majoritatea cazurilor nici din exterior. Daca în cazul razboiului din Vietnam, motivele interventiei au fost mult mai difuze, fapt ce a determinat puternice critici atât din partea mass-media cât si a opiniei publice americane, în urma atacurilor din 11 Septembrie astfel de critici pur si simplu nu au existat.

Desi consensul intern în legatura cu o actiune de represalii împotriva gruparilor teroriste si a statelor care le gazduiau a fost unanim, administratia Bush jr. a înteles ca pe masura ce timpul trece acest consens se va eroda. S-a înteles de asemenea ca respectiva actiune trebuia sa fie sustinuta de majoritatea statelor apartinând comunitatii internationale, ca ea trebuia sa aiba acceptul statelor arabe (pentru a nu trezi suspiciuni cu privire la un posibil razboi împotriva islamului si a comunitatii musulmane de pretutindeni) si ca trebuia sa reziste oricaror critici.

Pentru a realiza acest deziderat a fost necesara lansarea unei campanii de imagine puternice. Nu a fost prima data când o astfel de campanie era desfasurata cu scopul de a atrage sprijinul opiniei publice americane, a celei internationale, a guvernelor unor state si eventual a populatiei care urma sa fie victima unei actiuni militare (exemplificator este si cazul bombardarii Iugoslaviei). ªi nu a fost prima data când propaganda de razboi a trebuit sa serveasca si unui alt scop, respectiv sa diminueze efectele campaniei propagandistice lansata de inamic.