Minorități: identitate și coexistență în spațiul european

Lucrarea încearca sa dezbata caracteristicile Europei în raport cu alte entitati continentale si prin ce este caracteristica o tara ca România în raport cu alte entitati national-statale.

Solutionarea problemei identitate europeana versus identitate national-statala constituie piatra de temelie pentru dezvoltarea noii arhitecturi institutionale europene.

Viziunea asupra Europei viitoare promoveaza o integrare profunda a actualelor state-natiuni europene, astfel teama celor din urma în fata pericolului de a-si pierde identitatea, este mare.

Diversitatea culturala caracterizeaza societatea actuala, renegocierea sensului de identitate au dus la interactiuni sociale între grupuri purtatoare de culturi diferite.

A ne afisa diferentele într-un anumit spatiu cultural si, în acelasi timp, a ne interesa de diferentele celorlalti, constituie elementul cheie al dinamismului raporturilor între culturi.

Contactul cu alte culturi este o îmbogatire mutuala care permite sa identificam, sa cunoastem si sa valorizam propria cultura. S-ar putea spune ca în lumea de azi e definita prin consumatorism cultural, astfel se realizeaza un consens al reprezentativitatii culturale.

Astazi, numerosi autori încearca sa formuleze, în legatura cu Europa, ceea ce ar putea fi o noua conceptie despre cetatenie. Se stie ca Uniunea Europeana s-a creat de la vârf spre baza si nu invers precum era firesc. A fost o creatie pentru conducatori, o dezbatere în rândul elitelor si nu o necesitate la nivelul clasei de mijloc sau celei de jos. De abia în ultimul timp se încearca o legitimare a institutiilor europene, o apropiere a acestora fata de cetatean.

Politicul va fi poate ultimul care va pune umarul la constructia identitatii europene. Nu s-a gasit înca un motiv suficient de bun pentru ca statele sa renunte în favoarea unei entitati supra nationale la anumite prerogative fundamentale ale suveranitatii lor.

În primul capitol un aspect luat consideratie este dimensiunea culturala a Europei si impactul cultural al procesului european – al integrarii europene – asupra natiunilor care participa la el ca si asupra Europei însesi.

În ce consta, de fapt, aceasta identitate ce ar reprezenta disparitia ei. Cum s-ar putea pierde identitatea nationala si cum ar putea fi ea înlocuita de o identitate europeana ? Iata doar câteva întrebari care framânta astazi constiintele europenilor.

În mai multe zone ale Europei a existat, în timpuri diferite o constiinta a diferentei, chiar mai mult o statuare a superioritatii acestei diferente, care a transformat constiinta modelului cultural european într-un fel de limes ce despartea pe cei ce se considerau în interiorul culturii, de cei care erau priviti drept barbari.

Exista un model cultural european? Locuitorii Europei si traditia lor culturala se deosebesc de alte locuri si alte comunitati. Istoria ne aduce dovezile necesare prin care putem vedea ca în mai multe zone ale Europei a existat, în timpuri diferite o constiinta a diferentei.

În cadrul capitolului al doilea se ia în discutie ideea existentei unei cetatenii europeane independenta de cetatenia nationala. Autori încearca sa formuleze, în legatura cu Europa, ceea ce ar putea fi o noua conceptie despre cetatenie. Ei sustin ca cetatenia Europei care se construieste acum nu este si nu poate reprezenta extinderea cetateniei la nivelul Europei, ca Europa nu va pute deveni pur si simplu o natiune mai mare, ca ea este pe punctul de a inventa o noua cetatenie.

In ultimul capitol am încercat sa surprind în mod concret statutul minoritatilor în Europa Centrala si de Est, daca exista legislatie în vigoare, care sa reglementeze situatia minoritatilor din cadrul Uniunii Europene.