Modele de reformă democratică în Europa Centrală și de Est - tranziție democratică și integrare europeană

INTRODUCERE

Prăbușirea ordinii comunismului real în Europa Centrală și de Est la finele penultimului deceniu al secolului trecut a inaugurat în statele regiunii respective tranziția de la totalitarism la democrație.

Schimbările radicale intervenite la nivelul fostului bloc comunist și pe plan global au condus inevitabil la modificări ale modului de viață și ale obiectivelor strategice ale democrațiilor occidentale obligându-le și pe aceastea la reforme structurale interne și implicându-le ,pe cale de consecințe într-un proces propriu de tranziție.

În proiectul nostru ne-am propus să discutăm despre felul în care prăbușirea comunismului în Europa Centrală și de Est a favorizat instalarea democrației ca formă de guvernământ și aplicarea principiilor acestuia.De asemenea,vom aea în vedere evoluția a două state,respectiv,România și Bulgaria.

Proiectul este structurat în patru capitole.Astfel, primul capitol referire la aspecte generale privind tranziția de la comunism la democrație în Europa Centrală și de Est.

Al doilea capitol al proiectului este destinat unei priviri mai în detaliu asupra perioadei de tranziție,de adoptare a unor reforme democratice în România și asupra aderării acesteia la UE.

Al treilea capitol pune în discuție aceleași teme,dar vom face referire la Bulgaria.

În final,în cel de-al patrulea capitol vom încerca să comparăm aceste doua țări,urmărind variabilele propuse,formulând ipoteze și cu ajutorul metodelor de cercetare vom corela rezultatele cu ipotezele cercetării.

"Odata cu Revolutia Franceza democratia a incetat sa mai fie doar un cuvant literar si a devenit parte a vocabularului politic." Ernest Weekley

Capitolul I – Tranziţia de la comunism la democraţie ȋn Europa Centrală şi de Est

Continentul european a avut o tumultoasă istorie pe parcursul secolului XX. Transformările economice, sociale sau spirituale s-au realizat într-un context politic specific, în care perioadele de pace, de acalmie internaţională, au fost dublate de accelerarea timpului istoric prin intermediul conflictelor, regionale sau continentale, cu efecte globale. Ca urmare, configuraţia politică a spaţiului european şi-a schimbat dimensiunile, a reconfigurat identităţile actorilor statali. Dacă în 1900 numărul statelor europene era de 19 la sfârşitul secolului XX numărul acestor actori internaţionali s-a dublat.

Democratizarea şi modernizarea nu au fost însă procese liniare, în care acumulările treptate să se materializeze paşnic, ci au ilustrat fluxuri şi refluxuri generate de conflictele politice interne sau internaţionale de pe continentul european. Creşterea cantitativă a entităţilor politice a fost dublată şi de o redefinire a caracterului şi identităţii politice, etnice, economice sau sociale a acestora.

Accelerarea timpului istoric, în conjuncturi internaţionale dinamice (sfârşitul războaielor mondiale şi a Războiului Rece), a condus la o redefinire spaţială şi identitară a continentului european mai ales în partea sa central-estică. Dacă în vestul Europei segmentarea statală pe parcursul secolului XX a fost marginală, centrul şi estul continentului au fost un adevărat laborator de creare şi recreare a statelor europene.

Istoria a ȋntors o pagină când puterea comunistă s-a prăbuşit ȋn Europa Centrală şi de Est, apărând noi regimuri care s-au rupt de trecutul comunist. Ȋn decursul la aproximativ doi ani ,intre sfarsitul anilor 1989 si 1991, toate statele foste comuniste din Europa de Est si Centrala au trecut la postcomunism. Un regim post-comunist este o reacţie la regimul anterior; ȋn Europa Centrală şi de Est, reacţia a produs cererea de democratizare. .Un regim care ȋncepe să se democratizeze trece prin multă nesiguranţă. Acolo unde instituţiile de bază ale democraţiei lipsesc sau sunt slab dezvoltate, democratizarea trebuie să pornească de la zero. Ȋn locul dezvoltării şi reformării instituţiilor existente, o democraţie nouă post-comunistă trebuie să creeze instituţiile pe un loc gol. Societăţile post-comuniste au ȋnceput democratizarea prin introducerea de alegeri libere şi concurenţiale, ȋn 1990, toţi cetăţenii având drept de vot. Alegerile libere erau necesare pentru a ȋnlătura vechiul regim, ele fiind astăzi element regulat şi periodic al politicii ȋn Europa Centrală şi de Est. Schimbarea radicală o constituie desfiinţarea instituţiilor represive care reprezentau simbolurile comunismului. În anul 1989, Europa de Est a fost martora unei mişcări bruşte şi viguroase, care avea ca scop răsturnarea unui sistem ce îşi menţinuse cu duritate autoritatea asupra societăţii timp de peste patruzeci de ani.