Modelul și Obiectivele Cercetării pentru Securitate în Cadrul UE

Motto: Europa are nevoie să-şi consolideze coerenţa strategiilor de

cercetare la nivel regional, naţional şi european şi să îşi mărească

potenţialul în producţie şi utilizarea de cunoştinţe pentru a deveni

mai competitivă şi să furnizeze soluţii la provocările economice şi

de securitate cărora trebuie să le facă faţă.

Securitatea europeană este considerată o precondiţie pentru prosperitate şi libertate. De aceea, UE abordează într-o primă strategie de securitate comprehensivă atât măsuri de securitate civile, cât şi militare.1

În această primă strategie de securitate europeană, primul document oficial de acest tip publicat şi intitulat „O Europă sigură într-o lume mai bună” („ A secure Europe in a better world”) mediul de securitate (de după războiul rece) este caracterizat unul al graniţelor din ce în ce mai deschise în care aspectele de securitate internă şi externă sunt indisolubil legate, iar o precondiţie a dezvoltării este asigurarea securităţii deoarece conflictele nu numai că distrug infrastructura, inclusiv cea socială, dar încurajează şi criminalitatea, descurajează investiţiile şi face activitatea economică normală imposibilă.2

În prezent, conform textului Strategiei - Europa se confruntă cu noi pericole, mai diverse, mai puţin vizibile şi previzibile cum ar fi terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, crima organizată. Amprenta acestora a avut un rol determinant în intensificarea cooperării în domeniul cercetării, al dezvoltării şi al schimbului de tehnologii pentru asigurarea securităţii interne a statelor membre ale UE.3

Totuşi, statelor membre ale UE le lipsesc încă mecanismele complete privind colaborarea multilaterală în domeniul tehnologiei şi al ştiinţei privind securitatea internă. De aceea, este nevoie de eforturi comune, prin care statele pot să-şi extindă programele de securitate internă, să atragă companiile care au un număr mare de potenţiali clienţi şi să beneficieze de pe urma pieţei internaţionale pentru tehnologie în domeniul securităţii.

1Strategia de Securitate a UE a fost adoptată de Consiliul European în decembrie 2003, reprezentând un efort de a identifica şi aplica un concept strategic al UE care să evalueze riscurile şi ameninţările comune la adresa securităţii europene, precum şi mijloacele pentru eliminarea acestor riscuri (vezi pe larg Strategia de Securitate a UE, A secure Europe in better world, decembrie 2003, Bruxelles, pe www.europa.eu.int.)

2 În document se mai afirmă că există un anumit număr de ţări şi regiuni prinse într-un fel de cerc vicios al conflictelor, insecurităţii şi sărăciei, iar competiţia pentru resursele naturale - în special apă - va fi agravată de încălzirea globală în următorii zeci de ani, şi se vor creea probabil mai multe turbulenţe şi mişcări de migraţie în diferite regiuni, cf Strategia de Securitate a UE www.europa.eu.int

3 În principal s-a urmărit îmbunătăţirea schimbului de informaţii şi a cooperării la nivelul agenţiilor de aplicare a legii cf. Strategiei de Securitate a UE. www.europa.eu.int

În acest sens este nevoie ca statele să facă schimb de resurse, idei şi informaţii pentru a atrage investiţii individuale, a beneficia de pe urma experienţei şi a perspectivelor altora, precum şi să îmbunătăţească interoperabilitatea dintre tehnologii şi proceduri. Prin cercetare şi dezvoltarea tehnologiilor din domeniul securităţii se poate extinde diversitatea echipamentelor pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă de care dispun unităţile de intervenţii rapide, care se confruntă, în mod tipic, cu provocări similare la nivel internaţional.4

Numai prin investiţii în cunoaştere şi dezvoltând noi tehnologii, cetăţenii europeni vor fi protejaţi de pericole cum ar fi terorismul, dezastrele naturale şi crimele, dar în acelaşi timp li se respectă dreptul la intimitate şi le sunt protejate drepturile fundamentale.

1. Spaţiul European al Cercetării (European Research Area - ERA)

Europa are o lungă şi bogată tradiţie în ceea ce priveşte cercetarea şi inovaţia şi, în prezent, cercetătorii europeni continuă să ocupe poziţii de frunte într-o mare varietate de domenii ştiinţifice şi tehnologice. Totuşi, centrele actuale de excelenţă ştiinţifică sunt prea puţin racordate într-o structură continentală şi, de aceea, cercetarea nu se ridică la nivelul cerut de competiţia cu celelalte puteri mondiale. În martie 2000, Consiliul European de la Lisabona a stabilit ca obiectiv strategic transformarea UE, până în 2010, în cea mai competitivă şi dinamică economie la nivel mondial, capabilă să susţină o creştere economică solidă în corelaţie cu crearea multor şi performante locuri de muncă, păstrându-se o reală coeziune socială.

Proiectul de creare a unui Spaţiu European al Cercetării (European Research Area - ERA)5, propus de Comisia Europeană în comunicatul intitulat „Către un Spaţiu European al Cercetării“, este considerat ca fiind elementul central al Strategiei de la Lisabona pentru atingerea acestui obiectiv ambiţios. Doi ani mai târziu, Consiliul European de la Barcelona a stabilit ca prioritară creşterea investiţiilor în cercetare-dezvoltare la valoarea de 3% din PIB-ul UE până în anul 2010. În septembrie 2002, Comisia Europeană adoptă primul său comunicat „Mai multă cercetare pentru Europa: spre 3% din PIB“, pentru consultarea cu statele membre, reprezentanţii industriilor şi alţi factori de decizie pentru găsirea celor mai bune metode de atingere a obiectivelor de la Lisabona.