Modificările Aduse prin Semnarea Tratatului de la Nisa

CAPITOLUL I ISTORICUL CONSTITUIRII COMUNITATILOR EUROPENE SI EVOLUTIA ACESTORA

Sectiunea I Scurt istoric

1. Premisele ideilor de unitate europeana.

Ideea de unitate a Europei este considerata ca fiind foarte veche, ea gasindu-si originea înca în perioada antichitatii, când cuceririle romane au fost considerate ca manifestari ale unei astfel de tendinte.

Încercarile de refacere a granitelor fostului Imperiu Roman sunt considerate de asemenea, manifestari ale aceleiasi idei, mentionându-se perioada lui Carol cel Mare care, chiar daca nu au reusit ca realitate faptica, sunt apreciate ca având consecinte religioase, morale si intelectuale în spiritul ideii de unitate europeana.

Perioada Evului Mediu, caracterizata initial printr-o divizare politica, din cauza incapacitatii succesorului lui Carol cel Mare si agravata de conflictele religioase, economice si de alta natura a fost urmata de alte încercari de refacere a unitatii europene, care au avut germenii în comunitate de civilizatie europeana.

Lupta care s-a dat în aceasta perioada între Papa si regi (împarati) a dus la divizarea Europei, manifestându-se si în aparitia a doua doctrine: cea a unitatii pontificale si cea a unitatii imperiale, doua conceptii care nu puteau fi conciliate. În aceste conditii apare o noua realitate politica pe plan european care îsi impune încet dar sigur suprematia, în acest spatiu si care anunta Europa moderna: puterea statelor suverane.

În perioada moderna, principiul care a guvernat epoca precedenta – cel a unitatii Europei – a fost înlocuit cu cel al divizarii sale, nu numai din punct de

vedere politic, dar si religios si economic.

Divizarea politica rezultata din constituirea statelor suverane, eliberate de supunerea lor unei autoritati superioare si care intrau în relatii cu alte state, a avut drept consecinta trasarea unor granite care deveneau nu numai criterii de separare geografica, dar si lingvistica, economica, sociala etc. În aceste conditii, papalitatea renunta la pretentiile sale anterioare.

Din punct de vedere religios, divizarea nu a fost atât de importanta ca divizare politica, dar a avut o influenta pe planul relatiilor inter-regionale. S-a manifestat, de asemenea, si o divizare economica, ce s-a alaturat celorlalte, amplificându-le efectele. Totodata, apar si unele tendinte nationaliste, care au contribuit si ele la agravarea procesului de divizare a Europei.

Perioada renascentista este caracterizata printr-un mod rapid de raspândire si asimilare a ideilor novatoare pe întreg continentul european, dar, în acelasi timp, a avut ca rezultat si o diversificare a conceptiilor intelectuale si morale.

Una dintre cele mai importante realizari ale epocii respective ramâne tipul de om “umanist”, mostenitor al culturii antice si continuator al acesteia în conditiile istorice, politice, sociale si culturale.

Caracteristic acestui tip de om este faptul ca el nu apartine unei singure tari în mod deosebit, ci întregii Europe.

În secolul XIX-lea, Europa este din nou divizata, manifestându-se tendintele contradictorii: unele state se afla în declin (Franta, Austria), altele într-un proces de cristalizare (Germania, Italia).

Dezvoltarea industriala nationala de la sfârsitul secolului al XIX-lea, progresele stiintifice si tehnice, ca si ideile nationaliste accentueaza divizarea si prevestesc evenimentele secolului XX. Chiar daca se constituie un sistem de aliante, acestea erau fondate pe interese contradictorii si se bazau pe un echilibru precar, modificându-se în functie de circumstantele politice si de alta natura.

În acelasi timp, se accentueaza si disensiunile legate de împartirea lumii din punct de vedere colonial, fapt care de asemenea, a fost de natura sa genereze rivalitati si conflicte de interese.

Cu toate acestea, ceea ce este de remarcat în afara acestor interese contradictorii este comunitatea de viata culturala, artistica, stiintifica si tehnica, favorizata de dezvoltarea mijloacelor de comunicare, informare si de raspândire a cunostintelor.

La începutul secolului al XX-lea apar primele manifestari doctrinare ale ideii de unitate europeana, concretizate într-un proiect numit “Statele Unite Europene”, care a fost propus de catre Congresul de stiinte politice ce a avut loc la Paris în anul 1900. De altfel, o revista a proiectului “Statele Unite Europene” a fost creata la sfârsitul secolului al XIX-lea de catre Victor Hugo si Garibaldi.