Multiculturalitate și Comunicare Interculturală

Multiculturalitate și comunicare interculturală

I. Termenul de multiculturalitate

Multiculturalismul este discursul modernității târzii, care prezintă, interpretează și reevaluează experiență socială a diversității și a diferențelor. În construcția identității sociale, multiculturalismul se opune strategiilor omogenizante ale modernității, considerându-le pe acestea ca suficiente și opresive, punând accentul pe diferențe și diversitate.

Multiculturalitatea se manifestă prin diferenţe culturale, de identitate şi politice. Aceste diferenţe sunt hotărâtoare îndeosebi în centre migraţionale, dar în acelaşi timp nenumărate grupuri reduse la tăcere, încearcă să-şi dobândească recunoaşterea: indigeni, minorităţi etnice, femeile (prin mişcările feministe), minorităţile sexuale, etc. Însă termenii multicultural şi multiculturalism nu au un înţeles unic si exact stabilit. Se poate referi la pluralitatea grupurilor culturale distincte sau la concepţii despre diferenţe culturale şi în acelaşi timp la răspunsurile politice şi individuale date la aceste problemă.

Putem considera termenul de cultură ca sinonim al termenului naţiune iar termenul de multiculturalitate implică astfel diferenţe etnice şi naţionale. Însă aceasta este doar o parte a unei problematici mai largi, care include şi alte aspecte (feminism, minorităţi sexuale, etc.).

Multiculturalitatea lumii este un fapt recunoscut și larg conștientizat în zilele noastre. Problematizările pe marginea acestui subiect se leagă, înainte de toate, de dicrepanța profundă pe care o regăsim între realitatea etno-culturală a lumii, pe de o parte, și aranjarea ei din punct de vedere etno-politic, pe de altă parte. În cele 196 de state recunoscute în momentul de față de comunitatea internațională sunt vorbite în jur de 600 de limbi (alte surse estimează că acest număr s-ar situa undeva în intervalul 2000-4000) și trăiesc între 4000-6000 de etnii sau grupuri etnoculturale.

Ideologia multiculturalismului își propune ajutarea comunităților in susținerea culturilor lor diferite. Acest lucru însă nu înseamnă că multiculturalismul se opune schimbării. Multiculturalismul liberal recunoaște că schimbarea în lumea contemporană este inevitabilă, deci scopul acestei politici nu este conservarea culturilor în starea lor primară. Multiculturalismul liberal izvorăște din dorința de reușită a membrilor societății. Iar această reușită depinde de respectul și înflorirea grupurilor culturale ale indivizilor.

Multiculturalismul pretinde respect și apreciere din partea grupurilor pentru alte culturi din societate, pretinde toleranța unei comunități față de cealaltă comunitate, și în același timp pretinde dreptul individului de a părăsi propriul grup cultural sau refuzul acestuia.

II. Tipuri de multiculturalism

În funcție de interpretările de baza a multiculturalismului, se poate vorbi despre multiculturalism:

-descriptiv

-normativ

-critic.

a)Multiculturalismul descriptiv: privește multiculturalismul ca fapt, atitudine - acest tip de multiculturalism este considerat de Radtke drept cinic-culinar sau consumator În acest sens multicultura se referă la diversitatea culturală a bunurilor din societatea de consum, în primul rând în industria culturii (artă, muzică, film), în domeniul comunicației și al serviciilor. Aceasta formă spectaculoasă, dar superficială a diversității culturale este un rezultat al globalizării, al producției și consumului transnațional. În acest caz toleranța culturală este doar o iluzie.

b)Cel mai des, multiculturalismul este abordat intr-un sens normativ: critică regulile anterioare privind diferenșele sociale și culturale și pretinde noi norme în această privință. Conceptul de baza a multiculturalismului normativ este diferența, care foarte des - spun criticii multiculturalismului - presupune grupuri închise, sever delimitate. Radtke și Habermas accentuează asupra faptului că multiculturalismul ridicat la nivel politic întărește chiar acel lucru pe care vrea să-l depășească, și anume categorii de identitate rigide, segregația minorităților.

Oponenții multiculturalismului susțin că acesta duce la ghetoizarea minorităților și impiedică integrarea acestora în societatea majoritară.

c)Multiculturalismul critic, pornind de la faptul diversității culturale, reevaluează conceptele și discursurile folosite de culturile majoritare și minoritare, cu scopul creării unei culturi comune mai democratice și mai deschise. Multiculturalismul critic contestă regulile existente și accentuează, în primul rând, importanța reprezentărilor și a instituțiilor producătoare de înțelesuri.

Pentru a înţelege mai bine ceea ce reprezintă multiculturalitatea, trebuie să luăm în considerare rolul important al contextului (social, cultural şi istoric) în relaţiile intra- şi extra-culturale, legătura multilaterală între cultură şi comunicare, complexitatea şi tensiunile implicate în relaţiile interculturale

O definiţie atotcuprinzătoare asupra multiculturalităţii sau interculturalităţii ne oferă Micheline Ray: „Cine spune intercultural, spune în mod necesar, plecând de la sensul plenar al prefixului inter-, interacţiune, schimb, deschidere, reciprocitate, solidaritate obiectivă.”