Narcoterorismul

INTRODUCERE

În timpul Razboiului Rece, state precum Uniunea Sovietica si aliatii sai, inclusiv Cuba, au furnizat fonduri si alte ajutoare organizatiilor teroriste. Odata cu încheierea Razboiului Rece si cu caderea Uniunii Sovietice si a aliatilor sai, s-a început o puternica cercetare si condamnare a acestui tip de terorism. Presiunea internationala asupra teroristilor islamisti si a grupurilor extremiste în general si, în particular asupra statelor care finanteaza terorismul, a crescut dramatic dupa atacul terorist al Al-Qaeda, din 11 septembrie 2001, asupra World Trade Center si asupra Pentagon-ului. Guvernele au interzis finantarea teroristilor si au închis organizatiile caritabile si pe cele non-guvernamentale utilizate de gruparile teroriste. Statele cu traditie în finantarea terorismului, precum Cuba, Iran si Libia au cunoscut o puternica presiune internationala pentru a renunta la aceste obiceiuri.

Scaderea finantarii de catre state din anii 1990 a atras o crestere concomitenta a eforturilor gruparilor teroriste în încercarea de a se autofinanta prin traficul cu droguri. În septembrie 1995, presedintele William Clinton sublinia pericolele activitatii organizatiilor criminale transnationale citand consolidarea relatiei dintre teroristi, traficantii de droguri si alti criminali internationali care au aparut odata cu dezvoltarea comunicatiilor internationale, a turismului si schimbului de informatii si odata cu sfârsitul Razboiului Rece.

Astazi, narcoterorismul reprezinta o amenintare la adresa stabilitatii întregii comunitati internationale. Prezenta lucrare se axeaza pe studiul fenomenului narcoterorismului din punctul de vedere al celor doua fenomene pe care le încorporeaza si al masurilor antidrog si antiterorism care rezulta în urma coordonarii politicilor în relatie cu narcoterorismul. În primul capitol se analizeaza acceptiunile termenului narcoterorism, raspunzându-se la cele mai frecvente întrebari legate de acest fenomen. Capitolul doi realizeaza o analiza a politicii narcoteroriste, analizând fuziunea dintre « razboiul împotriva drogurilor » si « razboiul împotriva terorismului » într-o încercare de a combate cele doua amenintari prin adoptarea unei politici unificate. Capitolul trei îsi propune sa realizeze o prezentare a modului de functionare a celor mai cunoscute sisteme de spalare a banilor, sistemele BMPE si hawala. Capitolele patru si cinci realizeaza o prezentare a narcoterorismului în Columbia, scotând în evidenta implicarea gruparii teroriste FARC în traficul cu droguri si a rezultatelor obtinute de Planul Columbia.

CAPITOLUL I:

NARCOTERORISMUL. DEFINIRE SI NOTIUNI GENERALE

Whether a group is committing terrorist acts, trafficking drugs or laundering money, the one constant to remember is that they are all forms of organized crime.

Steven Casteel, Asistent DEA, 20 mai 2003

1. 1. Ce este narcoterorismul?

Potrivit DEA (Drug Enforcement Administration) narcoterorismul se refera la acte teroriste întreprinse de catre grupari care sunt implicate direct sau indirect in cultivarea, producerea, transportul si distributia drogurilor ilicite. Conform acestei definitii, grupurile narcoteroriste sunt acele grupuri care folosesc comertul cu droguri pentru a-si finanta activitatile teroriste. În aceeasi ordine de idei, DEA considera ca se poate vorbi despre narcoterorism si atunci când exista legaturi strânse si scopuri comune între organizatiile traficantilor de droguri si organizatiile teroriste. Cu toate acestea, nu putem considera ca aceste definitii sunt total corecte. Aceasta afirmatie poate fi demonstrata prin faptul ca desi organizatiile traficantilor de droguri si organizatiile teroriste împartasesc deseori aceleasi obiective pe termen scurt, obiectivele pe termen lung pot fi uneori diferite.

Chiar daca din motive diferite, traficantii de droguri si teroristii folosesc metode similare pentru a crea un mediu de frica si teroare pentru a-si atinge scopurile criminale si politice. Multe din organizatiile traficante de droguri terorizeaza comunitatile cu aceeasi violenta nedisciminatorie pe care oamenii obisnuiesc sa o asocieze cu organizatiile teroriste, inclusiv uciderea în public a unor persoane nevinovate, atacuri cu bombe la nivel national (înalt) cu scopul de a intimida guvernele, rapiri si tortura.