Parlamentul Republicii Moldova

Introducere

La 3 septembrie 1990, a fost ales Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, iar în data de 23 mai 1991, când R.S.S.Moldova a devenit Republica Moldova, “Sovietul Suprem” devine “Parlamentul Republicii Moldova”. La 27 august 1991 a fost proclamată Independenţa Republicii Moldova. România a fost primul stat care a recunoscut independenţa noii entităţi statale.

Preşedinte al Legislativului a fost ales istoricul Alexandru Moşanu, unul dintre liderii Frontului Popular. Următoarele alegeri au avut loc în februarie 1994. 56 de mandate i-au revenit atunci Partidul Democrat Agrar din Moldova, 28 - Blocului electoral Partidul Socialist şi Mişcarea "Unitate-Edinstvo", 11 - Blocului Ţăranilor şi Intelectualilor şi 9 - Frontului popular Creştin Democrat. Preşedinte al Parlamentului a fost ales Petru Lucinschi.

Succesorul a fost Dumitru Moţpan, lider al Partidului Democrat Agrar din Moldova, căruia din 6 martie 1997 i-a revenit funcţia de preşedinte a Legislativului. În 2001, în această funcţie a fost aleasă Eugenia Ostapciuc, deputat comunist, iar în 2005 - actualul preşedinte al Partidului Democrat din Moldova, Marian Lupu.

După alegerile din 6 martie 2005, majoritatea parlamentară a deţinut-o Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM), care dispunea de 55 locuri. Opoziţia era reprezentată de patru formaţiuni politice: Alianţa"Moldova Noastră" - 13 locuri, Partidul Democrat din Moldova - 9 locuri, Partidul Popular Creştin Democrat - 7 locuri, Partidul Social-Liberal - 3 locuri, precum şi de 14 deputaţi neafiliaţi (inclusiv 4 deputaţi membri ai Partidului Democraţiei Sociale şi 2 deputaţi membri ai Partidului Naţional Liberal, formaţiuni constituite după alegerile parlamentare din 6 martie 2005).

Primele rezultate ale alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009 au plasat din nou Partidul Comuniştilor din Republica Moldova- pe primul loc, acesta beneficiind de 60 locuri. PCRM a fost urmat de Partidul Liberal - 15 locuri, Partidul Liberal Democrat - 15 locuri şi Alianţa Moldova Noastră - 11 locuri. Aceste 3 partide de opoziţie au acuzat Partidul Comuniştilor de fraudarea masivă a alegerilor, iar în perioada imediat următoare, începând cu seara de 6 aprilie, au loc proteste masive ale cetăţenilor care au invocat aceleaşi motive. După ce Parlamentul a eşuat în mod repetat, la 3 iunie 2009, să aleagă şeful statului, opoziţia retrăgându-se de la vot, au fost convocate alegeri anticipate pentru data de 29 iulie. Preşedinte al Parlamentului a fost desemnat Mihai Ghimpu, care deţine şi funcţia de preşedinte interimar al statului, după eşuarea alegerii candidatului AIE, Marian Lupu. În calitate de prim-ministru a fost numit Vlad Filat.

Paragraful I

Caracterul general a Parlamentului R. M.

Parlamentul este institutia politica si juridica, formata din membri alesi, care are ca principala misiune adoptarea legii. El reprezinta una dintre verigile esentiale ale înfaptuirii democratiei, ale statornicirii unor rânduieli democratice, în masura sa garanteze drepturile si libertatile cetatenilor (Liviu COMAN-KUND,Carmen COSUG).

Conf. art. 60 a Constitutiei RM, parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului si este compus din 101 deputati.

Structura parlamentului

Parlamentul poate fi alcatuit dintr-o singura camera (unicameralism) sau douacamere (bicameralism). Ambele structuri au avantaje si dezavantaje, adepti si adversari.

Unicameralismul este specificstatelor unitare. Parlamentul, având o unica adunare, este constituit prin sufragiu universal, egal, direct si secret. Existenta uneisingure camere evita prelungirea procesului legislativ, asa încât puterea legislativalucreaza cu eficacitate sporita. În plus, sunt reduse considerabil si costurileparlamentare. Dezavantajul îl constituie posibilitatea instaurarii "despotismului"3parlamentar, întrucât nu exista o contraputere de acelasi rang.

Bicameralismul reprezinta regula în cazul statelor federale, exprimând structura dualista a acestora. Dupa justificarea ce a stat la baza instituirii lui,bicameralismul este de trei feluri: bicameralism aristocratic, bicameralism politicsibicameralism federal.

a) Bicameralismul aristocratic.Aceasta formula, utilizata în statele unitare, asociaza camerei inferioare cu caracter reprezentativ, rezultata din sufragiu, ocamera superioara alcatuita pe criterii aristocratice care este mentinuta din respectpentru traditie. Ex. Camera Lorzilor în Anglia.

b) Bicameralismul politic este un sistem parlamentar utilizat, de asemenea în statele unitare, cea de-a doua camera- Senatul- raspunzând unor conceptiipolitice care au în vedere stavilirea abuzului de putere ce rezulta din "legeanumarului", usor de comis în cazul camerei unice asigurându-se astfel si mai multachibzuinta în alcatuirea legii