Partidele Parlamentare și Alianțele Politice după Alegerile din 2000

INTRODUCERE

Evenimentele din decembrie 1989, în urma cărora regimul comunist s-a prăbuşit, antrenând cu sine şi dispariţia unui întreg sistem de conducere autoritar-birocratică a economiei şi societăţii, au suscitat iniţial o stare de euforie privind perspectivele ca etapa postcomunistă să constituie o tranziţie relativ scurtă şi fără dureri spre economia de piaţă şi democraţia pluralistă. Iluzia eradicării totalitarismului a funcţionat o perioadă de timp ca subsitut al necesarelor transformări structurale ale unei societăţi româneşti aflate în imposibilitatea de a-şi diagnostica maladia de care a suferit.

Experienţa anilor `90 ai veacului trecut ne-a dovedit că trecerea de la totalitarism la democraţie, de la economia centralizată, de comandă, la economia de piaţă liberă, de la societatea uniformizată, strict controlată, la societatea pluralistă nu se realizează fără convulsii. Inerţia vechilor structuri şi a mentalităţilor anacronice continuă să se facă simţită multă vreme, cu efecte devastatoare asupra proceselor schimbării. Relaţiile interumane suferă la rândul lor presiuni deformatoare într-un context ce nu exclude din start inegalităţile de ordin economic, social, etnic, religios şi cultural.

În această lucrare am încercat să prezint viaţa politică românească, aşa cum o percep eu, după anii de guvernare democratică ce au urmat revoluţiei din 1989. Informaţiile din lucrare se referă îndeosebi la doctrinele după care se guvernează fiecare partid în parte, şi la părerile populaţiei cu privire la clasa politică românească.

Câteva sondaje de opinie prezentate în ultimul capitol al acestei lucrări ne vor elucida asupra viziunii celor cu drept de vot asupra clasei politice româneşti în momentul de faţă.

1. Generalităţi privind partidul politic ca fenomen

1.1. Conceptul de partid politic; trăsături şi funcţii

În cadrul oricărei societăţi democratice, partidele politice exercită un rol major în organizarea şi conducerea vieţii social-politice. De regulă, acest rol exprimă, se manifestă prin funcţiile exercitate de partidele politice;

- funcţia politică. Rolul, atributele, prerogativele acestei funcţii nu sunt la fel în cazul tuturor partidelor politice. Partidele politice aflate la putere au rol major în constituirea şi funcţionarea principalelor instituţii statale (parlament, guvern), în luarea deciziilor şi aplicarea acestora, în organizarea şi conducerea vieţii social-politice. În schimb, pentru partidele aflate în opoziţie rolul acestei funcţii este de a monitoriza, de a influenţa puterea, de a prezenta opiniei publice, electoratului, eventualele disfuncţionalităţi şi neîmpliniri ale acesteia sau măsuri, decizii neconstituţionale. Cucerirea sau recucerirea puterii este obiectivul oricărui partid aflat în opoziţie;

- funcţia de organizare şi conducere a activităţii partidului, de menţinere a unei permanente legături, comunicaţii cu propriile organizaţii, membrii şi simpatizanţi. Alături de îmbunătăţirea activităţii organizatorice şi de conducere, această funcţie urmăreşte atragerea unor noi membri şi simpatizanţi politici. Formarea şi pregătirea propriilor cadre pentru activitatea de partid şi de stat în condiţiile aflării, venirii sau revenirii la putere, constituie de asemenea o importantă atribuţie a acestei funcţii.

- funcţia teoretico-ideologică vizează mai multe obiective:

*dezvoltarea şi adaptarea propriei paradigme doctrinare la condiţiile social-istorice, la obiectivele şi sarcinile urmărite de partid;

*elaborarea programului politic, a strategiei şi tacticii politice a partidului;