Partidul Național Liberal

Aparitie

1875. Romania este un stat abia nascut, cu institutii fragile, a carui soarta depinde de Poarta Otomana. Are un domn strain care nu se intelege prea bine cu o clasa politica inapoiata si o Constitutie pe care nici macar elitele societatii nu o inteleg prea bine. Nu exista fabrici, ci doar ateliere prapadite, in care proprietarii lucreaza cot la cot cu muncitorii, nu exista banci, ci doar tejghele de camatar, iar grosul populatiei munceste, cam degeaba, un pamant care nici macar nu-i apartine.

Este momentul sa apara pe scena istoriei liberalii.

Pe 24 mai, in fosta casa a unui important turc- Mazar Pasa- cele mai progresiste inteligente politice ale vremii infiinteaza, sub comanda lui Ion C. Bratianu, Partidul liberal, primul partid in sensul modern al termenului, constituit in Romania ( si printre primele din Europa).

Scopurile lor- sa puna Romania pe harta lumii libere si sa-i schimbe destinul istoric, dintr-unul de tara balcanica inapoiata, intr-unul de stat dezvoltat, cu nimic mai prejos decat cele din apusul Europei... In sase decenii, liberalii vor reusi!

La un an de la infiintare, Partidul Liberal preia puterea si o pastreaza, gratie votului popular, in urmatorii 12 ani. Ion C. Bratianu formeaza patru cabinete, personalitatea numarul unu a politicii romanesti din a doua jumatate a sec. XIX, in cadrul a ceea ce istoricii numesc „lunga guvernare liberala”(1876-1888), sub care tara face primul-si cel mai important- salt spre modernitate. Alaturi de Carol de Hohenzollern( pe care el insusi l-a adus la tron in 1866), premierul Bratianu si liberalii elibereaza poporul roman de sub ocuparea turceasca proclamand independenta, la 9 mai 1877 si conducand armata spre victorie in razboiul impotriva Imperiului Otoman. In 1881, pe 10 mai, rangul Romaniei se ridica odata cu acela al lui Carol I, proclamat rege. Sub administrarea primului dintre Bratieni, economia tarii infloreste. Multumita unui program de stimulare a capitalului si liberei initiative, sintetizat in principiul „ prin noi insine”, apar fabrici si cai ferate, banci care-l crediteaza pe mestesugar si pe comersant, orasele incep sa aduca- din punct de vedere arhitectural- cu ceea ce voiajorul vede in Apus. In 1891, Ion C. Bratianu decedeaza, dar liberalii continua cu programul sau politic.

Ionel Bratianu si Unirea

In 1913, cand primul razboi batea la usa, in Romania incepe sa urce steaua politica al lui Ion I. C. Bratianu, fiul intemeietorului. Presedinte al liberalilor din 1909, Ionel Bratianu este partizan al intrarii Romaniei i razboi alaturi de Franta, Anglia si Rusia, impotriva Germaniei si Austro-Ungariei. El castiga partida cu neinterventionistii si il convinge pe noul rege, Ferdinand I, de justetea cauzei sale. Calculul sau politic isi arata roadele in 1918, cand Basarabia, Transilvania si Banatul se unesc cu mama-tara. Un an mai tarziu il vedem pe Bratianu( tot prim-ministru) la Conferinta de Pace de la Paris, luptand pentru a-i determina pe diplomatii marilor puteri sa recunoasca Unirea si...reuseste!

Cea mai fasta perioada din istoria Romaniei coincide cu „marea guvernare liberala”. Intre 1922-1926, guvernul lui Ionel Bratianu integreaza provinciile unite cu tara in sistemul administrativ si economic romanesc, promoveaza o noua Constitutie, care, printre drepturile si libertatile fundamentale consacra vechea promisiune liberarala- votul universal, si, in fine, creeaza premosele unei dezvoltari economice fara precedent.

In 1927 Ionel Bratianu intra definitiv in istorie, dar liberalii merg inainte si, odata cu ei, si creatia lor-Romania Mare.

De la democratia liberala la „ bezna” comunista

Intra in scena I. G. Duca, pus in fruntea Guvernului ca sa repare neimplinirile unei guvernari taraniste care a coincis cu anii de grava criza economica mondiala(1929-1933). Tara revine pe un curs ascendent de dezvoltare. Industria grea produce locomotive si avioane de ultima generatie, agricultura hraneste o jumatate de continent, gratie unui sistem eficient de creditare a taranilor pus pe picioare la inceputul „noii guvernari”, iar Bucuresti capata faima mondiala de „Mic Paris”. Cu toate acestea, totusi fragila democratie liberala romaneasca este amenintata. In 1933, dupa doar un an de guvernare, I. G. Duca este asasinat de legionari in gara Sinaia. Mobilul crimei-razbunarea pentru faptul ca liberalul aparase democratia, scotandu-i pe extremisti in afara legii.