Piața Comună

PIAŢA COMUNĂ

1.1. De la uniunea vamală la piaţa unică

Piaţa comună - zona în care libertatea de circulaţie a bunurilor, serviciilor şi factorilor de producţie – capital şi persoane – este deplină.

Realizarea unei pieţe comune presupune ca:

Barierele comerciale, tehnice, fiscale sau administrative între ţările respective să fie înlăturate, ceea ce se cunoaşte sub denumirea de “integrare negativă”.

Sa fie elaborate reguli privind circulaţia liberă a celor patru componente ale pieţei, un proces de armonizare a reglementărilor naţionale şi de stabilire si aplicare a unor politici comune, ceea ce se numeste “integrare pozitiva”. Acesta este un pas necesar pentru a merge mai departe si a realizea uniunea economică.

Permanenta ajustare si adaptare la schimbări.

Înlăturarea oricărui control vamal în interiorul zonei duce la completa integrare a pieţelor naţionale, la formarea unei adevărate pieţe interne/unice.

Piaţa unică înseamnă cel mai avansat proces de integrare în plan comercial.

Aranjamente comerciale si de integrare a pieţelor Măsuri de liberalizare si de integrare

Zona de comerţ liber Înlaturarea barierelor vamale între participanţi, cu menţinerea tarifului extern propriu; de obicei, bunurile care se liberalizează sunt cele de origine industrială.

Înlăturarea barierelor vamale si a barierelor cu efect echivalent între participanţi; se introduce un tarif extern comun

Uniune vamală plus înlăturarea tuturor barierelor netarifare pentru bunuri; măsuri de liberalizare a circulaţiei capitalului si a persoanelor; măsuri în domeniul pieţei comune pentru servicii;

Uniune vamala

Piaţa comună

Piaţa unică/internă Se bazează pe desăvârşirea liberalizărilor anterioare, la care se adaugă înlăturarea frontierelor vamale în interiorul zonei

Tratatul de la Roma se referă la:

Crearea unei pieţe comune între statele semnatare ca modalitate de a atinge obiectivul mai înalt, acela al “unei dezvoltări economice armonioase si al creşterii standardului de viaţă al cetăţenilor din statele semnatare”.

Pentru a realiza un asemenea obiectiv, aşa cum se arată în art. 9 al tratatului, “Comunitatea se va baza pe o uniune vamală”, ceea ce este similar înlăturării taxelor vamale şi tuturor măsurilor echivalente plus instituirea unui tarif vamal extern şi a unei politici comerciale comune faţă de ţările terţe.

Tratatul se referă şi la două politici comune sectoriale – la politica în domeniul transportului şi la aceea a agriculturii.

Prevederi referitoare la funcţionarea regulilor de piaţă şi ale concurenţei în cadrul pieţei comune.

Prin toate acestea, Tratatul de la Roma a creat premisele introducerii altor măsuri necesare realizării Comunităţii Economice Europene.

Evoluţia integrării comerciale după Tratatul de la Roma

Conform Tratatului de la Roma, uniunea vamala urma să fie înfăptuită până cel mai târziu în 1970, deci în 12 ani.

Procesul de înlăturare a taxelor vamale şi a barierelor echivalente a fost accelerat şi s-a încheiat la 1 iulie 1968, când s-a instituit şi un tarif extern comun. Au mai fost menţinute câteva cote la nivel naţional pentru aşa-numitele “bunuri sensibile”. De asemenea, politica agricolă comună a stabilit regulile pentru libera circulaţie a produselor agricole.