Piața internă

Ce este piața unică?

Denumirea de piață unică (uneori piață internă) a început să fie utilizată tot mai frecvent în anii '90 pentru a desemna ceea ce în modelul lui Balassa se numește piață comună, pentru a face deosebirea față de uniunea vamală care în literatura anglo-saxonă este în continuare numită Piața Comună. Piața Unică este bazată pe principiul celor patru libertăți de mișcare - a bunurilor, persoanelor, capitalului și serviciilor - și constituie cea mai importantă caracteristica a Uniunii Europene, fapt exprimat prin Tratatul de la Maastricht, care face din piața unică primul pilon al Uniunii Europene. Cele patru libertăți sunt asigurate in baza principiilor:

- Principiul non-discriminării pe bază de naționalitate, pentru inceput aplicat mărfurilor, dar mai tarziu extins și la celelalte domenii. Discriminarea este percepută ca reprezentând aplicarea, în situații asemănătoare, a unui tratament diferit, în funcție de naționalitate. La hotararea Curții de Justiție, principiul non-discriminării a fost extins, astfel încât în prezent stipulează principiul egalității, facand exceptie de domiciliu, naționalitate sau sex. Astfel, libera circulație a lucrătorilor cuprinde și interdicția de a practica discriminarea pe criteriul naționalității pentru lucrătorii din statele membre în vederea angajării forței de munca, a remunerației și altor condiții de angajare și muncă, ca și în problema dreptului la protecție socială și beneficii fiscale.

- Principiul recunoașterii mutuale a reglementărilor naționale - un produs care indeplineste standardele prevăzute de statul de origine trebuie să fie acceptat în toate celelalte state membre. Principiul acesta a fost prevăzut de către Curtea de Justiție în sentința oferită la speța Cassis de Dijon din 1979, prin care se stipula că un produs obținut și comercializat în unul din statele membre trebuie acceptat și în celelalte state membre. Deși principiul recunoașterii reciproce se aplică în principal la produse, are, de asemenea, un impact si asupra celorlalte libertăți, în mod deosebit cele legate de prestarea serviciilor, unde îmbracă forma calificării profesionale. Prevederile acquis-ului în domeniul acesta reprezintă o parte fundamentala a întregului subiect și se dovedesc de o importanță deosebită în cadrul industriei serviciilor financiare.

- Principiul reglementării comunitare - Comunitatea poate legifera pentru promovarea armonizării legislațiilor statelor membre, în măsura în care acest lucru este necesar pentru piața unică, funcționând totodată și ca instanță de reglementare sau de definire a unor norme tehnice.

Fundamentele legislației economice Europene sunt stabilite de către Tratatul de Fundamentare al Uniunii Europene, Tratat prin care părțile contractante, respectiv Statele Membre, stabilesc Uniunea Europeană (art.1).

Încă de la începutul Tratatului sunt precis definite obiectivele Uniunii Europene. Astfel, art. 2 din cadrul Tratatului prevede ca sarcini specifice de îndeplinit pentru Comunitate stabilirea și crearea unei Piețe Comune precum și a unei uniuni economice și monetare. Totodată, prin adoptarea politicilor comune, așa cum sunt acestea definite în art. 3 și art. 4 ale Tratatului, promovarea, la nivelul Comunității, a unei dezvoltări echilibrată, și susținută a activităților economice, un grad ridicat al angajării și al protecției sociale, egalitatea dintre femei și bărbați și dintre toți cetățenii din cadrul Comunității, fără discriminare, creștere economică echilibrată, susținută și cu un coeficient scăzut al inflației, un grad ridicat de competitivitate în domeniile economice, un grad ridicat de protecție și de îmbunătățire a mediului, creșterea standardelor de viață precum și a calității vieții în general, coeziune economică și socială și solidaritate între Statele Membre. În scopul atingerii acestor obiective, Comunitatea trebuie să impună:

- abolirea, între Statele Membre, a taxelor vamale dar și a altor limitări cantitative a produselor care pot face obiectul schimburilor comerciale între acestea, precum și a altor măsuri având un efect echivalent;

- o politică comercială comună;

- o piață internă funcțională, caracterizată prin abolirea, între Statele Membre a tuturor obstacolelor existente în cale liberei circulații a bunurilor, serviciilor, persoanelor și a capitalurilor;

- măsuri specifice cu privire la intrarea și mișcarea persoanelor în interiorul Comunității;

- o politică comună în domeniul agriculturii și al pescuitului;

- o politică comună în domeniul transporturilor;

- un sistem care să asigure existența concurenței la nivelul Comunității;

- modificarea legislațiilor Statelor Membre în scopul alinierii acestora pentru a permite buna funcționare a Pieței Comune la nivel european;

- coordonarea la nivelul politicilor de angajare între Statele Membre în scopul creșterii eficienței acestora prin dezvoltarea unei strategii coordonate de angajare;

- o politică comună în domeniul social în concordanță cu obiectivele Fondului Social European;

- întărirea coeziunii economice și sociale;

- o politică coordonată comună în domeniul mediului;

- întărirea competitivității industriei Comunitare în ansamblul său;

- încurajarea stabilirii și dezvoltării rețelelor trans - europene;

- atingerea unui nivel ridica în ceea ce privește protecția sănătății cetățenilor prin intermediul unei implicări directe;

- o educație și formare profesională continuă de calitate și în concordanță cu dezvoltarea culturală a Statelor Membre;

- o politică de cooperare în domeniul dezvoltării și al cercetării;

- asocierea cu țări și teritorii din afara Comunității în scopul dezvoltării comerțului și promovării dezvoltării economice și sociale comune;

- întărirea protecției consumatorului la nivelul Comunității;

- măsuri în domeniul energiei, protecției civile și a turismului.