Politică de protecție a consumatorului

Introducere

Protectia consumatorilor se inscrie in cadrul politicilor sociale promovate de catre orice stat. Totodata, ea trebuie, datorita importantei pe care o prezinta, sa se constituie intr-o politica de sine statatoare cu obiective, prioritati si insrumente proprii.

In prezent, consumatorul in calitatea sa de purtator al cererii de marfuri a devenit un real partener de piata, ale carui pozitii ocupate in cadrul pietei se consolideaza pe masura dezvoltarii societatii. Comportamentul de cumparare al consumatorilor afecteaza din ce in ce mai multe intreprinderi, organizatii, organisme si institutii; de aceea, consumatorului ii este acordata o atentie din ce in ce mai mare.

Politica de protecţie a consumatorilor se găseşte din ce în ce mai mult în centrul principalelor provocări cu care se confruntă cetăţenii, economia şi societăţile. Complexitatea pieţelor cu amănuntul creşte rolul consumatorilor. Datorită acestui lucru consumatorii au acum puteri mai mari în ceea ce priveşte administrarea propriilor afaceri. Serviciile, în general şi serviciile liberalizate, în particular, trebuie să se dezvolte, deoarece liberalizarea electricităţii, a gazului, a poştei şi a telecomunicaţiilor continuă şi ea. Deşi se asteaptă beneficii considerabile, tranziţia va pune dificultăţi consumatorilor şi organismelor de reglementare dacă se doreşte maximizarea bunăstării consumatorilor. Produsele vor fi din ce în ce mai mult interconectate.

Protecţia consumatorilor înglobează mai multe seturi de activităţi specializate care au ca scop apărarea şi conservarea integrităţii bio-psiho-sociale a persoanei, în calitate de utilizator de bunuri şi servicii distribuite sau comercializate prin intermediul reţelelor publice de ofertă socială, sau prin piaţa naţională.

1. Scurt istoric, rolul, conţinutul şi dinamica politicii de protecţie a consumatorului în UE

O conturare a drepturilor consumatorilor a început să se întrevadă în secolul al XVIII-lea dar, acţiunile sociale şi eforturile legislative în vederea protejării intereselor consumatorilor, se impun, în mod categoric, doar în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Încercând un scurt istoric cu privire la politica consumatoristă constatăm că ea a fost definită pentru prima oară de scoţianul Adam Smith, în secolul al XVII-lea arătând că scopul final al produsului este consumul, producătorul fiind subordonat cerinţelor consumatorilor. Într-o formulare modernă, putem spune că scopul activităţii economice este de a aloca resurse, cât mai eficient posibil, pentru a satisface nevoile consumatorilor.

În literatura de specialitate, se afirmă că, asa cum în politică democraţia constă în asigurarea drepturilor alegătorilor, în economie, o asemene democraţie înseamnă asigurarea drepturilor consumatorilor, posibilitatea acestora de a alege, de a se informa, de a fi despăgubit, de a avea un mediu înconjurător sănătos, dreptul la securitate

Astfel, un rol decisiv în acest domeniu l-a avut preşedintele SUA, John F. Kennedy, care, la 15 martie 1962, în discursul ţinut „Asupra protecţiei intereselor consumatorului” a enunţat cele patru drepturi fundamentale ale acestuia, respectiv, dreptul la siguranţă, dreptul la informare, dreptul de a alege şi dreptul de a fi auzit.

Începând cu anii 1960-1970, în diverse state europene, Suedia, Danemarca, Marea Britanie, Germania, Belgia, Franţa, Ţările de Jos, au fost promulgate legi care vizau protecţia consumatorilor.

Primele regelementări ale politicii în domeniul protecţiei consumatorilor au aparut la mijlocul anilor 70, când Comisia a lansat primul program de acţiune în acest domeniu. În acest program de acţiune au fost stipulate cinci drepturi fundamentale, ce au stat la baza dezvoltării ulterioare a cadrului legislativ în domeniul protecţiei consumatorilor. Aceste drepturi se referă la:

- Dreptul la protejarea sănătăţii şi a securităţii

- Dreptul la protejarea intereselor economice

- Dreptul la compensaţii

- Dreptul la informare şi educare

- Dreptul la reprezentare.

Primele programe de acţiune au pus accentul pe aspectele orizontale ale acestei politicii şi pe nevoia integrării obiectivelor sale în celelalte politici comunitare care afectau, într-un fel sau altul, consumatorii: politica agricolă, politica energetică, politica privind protecţia mediului înconjurător, politica în domeniul transporturilor.

De-a lungul anilor politica s-a dezvoltat, măsuri de securitate au fost luate pentru a garanta protecţia consumatorilor, ele vizând, printre altele: clauzele contractuale abuzive, practicile comerciale loiale, publicitatea comparativă şi înşelătoare, vânzările la distanţă, drepturile pasagerilor. De asemenea, reglementările europene stipulează cerinţele de securitate ce se aplică multor produse cum ar fi: jucăriile, echipamentele de protecţie individuală, cosmeticele, produsele farmaceutice, produsele electrice şi pe bază de gaz etc.

Ca urmare a evoluţiei nevoilor şi aşteptărilor consumatorilor, scopul politicii în sine s-a lărgit, astfel încât încrederea consumatorilor este pusă pe primul plan, noile reglementări urmărind stabilirea de standarde mai sofisticate privind siguranţa şi sănătatea consumatorilor. În perioada 2007-2013 se desfăşoară un nou program de acţiune, cu un buget de 157 milioane de euro, ce are două obiective principale: asigurarea unui nivel sporit de protecţie a consumatorilor (printr-o mai bună informare, consultare şi reprezentare a consumatorilor) şi asigurarea aplicării efective a reglementărilor europene (printr-o mai bună colaborare privind controlul aplicării legislaţiei, prin educare, informare şi prin modalităţi de recurs puse la dispoziţia consumatorilor).