Politică europeană - Profil de țară - Regatul Unit

I. Sistemul politic național

De ce Regatul Unit?

Am ales să prezit Regatul Unit în urma evenimentelor recente (Brexit) și a unor „facts” care mi s-au părut unice: regina Regatului Unit este singura persoană din stat care nu are pașaport, doi moștenitori nu pot călători cu același avion, steagul Regatului este format din stegurile celor 4 țări, timbrele Regatului sunt singurele care nu au numele țării scris pe ele.

Prezentare generală

Reagtul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord este o țară insulară, fiind înconjurată de Oceanul Atlantic, Marea Nordului și Canalul Mânecii și are în componență 4 țări: Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord. Pe lângă aceste 4 țări, există mai multe teritorii ce aparțin de Regatul Unit, printre care: Gibraltar, Guernsey, Jersey, Insula Man. Regatul Unit se află în Europa de Vest și are capitala la Londra. Populația țării este de aproximativ 64.6 milioane de locuitori (2014) și are o suprafață de 248 528 km2 . Regatul Unit este membru al Uniunii Europene, membru în Commonwealth, membru permanent în Consiliul de Securitate al ONU, și membru al NATO.

1. Structura socio-demografică

În cadrul structurii socio-demografice putem vorbi despre populație, compoziție etnică, compoziție religioasă, împărțirea pe vârste și sexe a populației.

Conform unui articol Office for National Statistics, populația Regatului Unit este de aproximativ 64.6 milioane de locuitori și a atins valoarea cea mai mare de până acum. De exemplu, în anii 60 populația era de 52,4 milioane de locuitori, în anul 2010 era de 62,7 și se poate observa o creștere până cea din 2014 (Anexa 1). Creșterea se datorează amplificării numărului de nașteri (rata de creștere anuală între 1990 si 2000 s-a dublat de la 0.28% la 0.64%). De asemenea, diferențele de creștere ale populației au coincis, în general,cu o creștere a numărului țărilor care sunt membre ale UE (Humby 2016, 3). În anul 2014, Regatul Unit avea a treia cea mai mare populație din UE după Germania și Franța. Există 4 variabile ce influențează populația țării: nașterile, decesele, migrația și imigrația. Între anii 1954 și 2014 a existat un singur an (1976) când decesele au avut un număr mai mare decât nașterile (Anexa 2). De asemnea, și numărul migrațiilor și imigrațiilor influențează numărul populației. Migrația netă reprezintă numărul imigraților minus numărul migrațiilor. Aceste fenomene au început din 1991 și au crescut odată cu extinderea membrilor Uniunii Europene (Anexa 3).

Distribuția vârstei s-a schimbat de-a lungul anilor. Astfel, în anul 1974: 25,2% din populație avea vârsta cuprinsă între 0-15 ani, 61% între 16-64 ani și 13,8% populația cu peste 65 ani. În anul 2014: 18,8% din populație avea vârsta cuprinsă între 0-15 ani, 63,5% între 16-64 ani și 17,7% populația cu peste 65 ani. Se prevede că în anul 2039 statisticile vor fi: 17,8% din populație avea vârsta cuprinsă între 0-15 ani, 57,9% între 16-64 ani și 24,3% populația cu peste 65 ani (Humby 2016, 8) (Anexa 4).

În anul 2014, locuitorii Regatului Unit de sex masculin sunt mai mulți decât locuitorii de sex feminin (vârstele între 0-27 ani). După vârsta de 27 ani, sexul feminin este majoritar. Chiar la vârsta de peste 90 ani, numărul femeilor este mai mult decât dublu față de cel al bărbaților (Anexa 5).

Variația populației, densității populației, speranței de viață la naștere în diferitele regiuni ale Regatului Unit pot fi văzute în Anexa 6.

În anul 2011, majoritatea populației Regatului Unit s-au descirs aparținând grupului etnic de albi (”white ethnic group”), adică 87% din populația țării (aproximativ 55 milioane). Grupul etnic asiatic ( ”the Asian ethnic group”) reprezenta 7% din populație, grupul etnic de negri (”black ethnic group”) 3%, grupul mixt 2% și alte grupuri 1% (Stokes 2013, 5) (Anexa 7). Grupurile minoritare sunt cele din urmă enumerate. Cea mai mare diversitate a grupurilor etnice se găsesște în Londra. Datorită grupului etnic asiatic (7% din populație), se poate explica faptul că Londra are mai multe restaurante indiene decât Mubai sau Delhi (Hindley 2015).

Conform Insitute of Race Relations, grupurile religioase din Anglia și Țara Galilor sunt: creștini (59,3% din populație), fără religie (25,1%), musulmani (4,8%), hinduși(1,5%), sikhc (0,8%), evrei (0,5%), budiști (0,4%), altele (0,4%), nedeclarați (7,2% ) (White 2012, 2-3) (Anexa 8). Până în anul 2015, membrii Familiei Regale nu aveau voie să fie căsătoriți cu o persoană catolică. Totuși, un membru catolic regal nu poate fi monarh (BBC 2015).

2. Forma statului și dispersia puterii

Regatul Unit este o monarhie constituțională, șeful statului este Regina Elisabeta a II-a și șeful guvernului este prim-ministrul Theresa May.

Guvernarea esre centralizată și unitară. „Autoritatea executivă locală îndeplinește o serie de funcții importante, dar reprezintă <<creația>> guvernului central, iar puterile ei nu sunt sînt garantate constituțional” (Lijphart 2006, 37) . Această autoritate locală depinde financiar de guvernul central, nu există o împărțire clar desemnată a ariilor care să fie autonome. Totuși, în istorie există două excepții: Irlanda de Nord a avut propriul parlament și cabinet cu un grad înalt de autonomie în 1921 și după 1997, când au fost aprobate cererile de adunări reprezentatuve în Scoția și Țara Galilor.

Puterea din stat este împărțită pe 3 piloni: executivă, legislativă și judecătorească. Conceptul de „separare a puterii în stat” nu se aplică în Regatul Unit (din punctul de vedere al statutului membrilor din legislativ,executiv, judecătoresc) deoarece membrii executivului sunt și memebri ai legislativului, iar Lordul Cancelar („Lord Chancellor”) este membru al celor 3 piloni.

Parlamentul (puterea legislativă) este numit și Westminster datorită clădirii în care se află, și este bicameral, deci are 2 camere: Comunelor și Lorzilor. Deși Camera Comunelor este numită și inferioară, aceasta are cea mai mare putere, fiind aleasă prin vot popular (majoritate simplă). Camera Lorzilor este numită și superioară și este formată din membri ai nobilimii, numiți de regină la propunerea prim-ministrului sau de Comisia de Numire a Camerei Lorzilor. Legislația trebuie să fie aprobată de ambele camere. Sistemul bicameral este asimetric, numit și cvasi-unicameralism (Lijphart 2006, 38).