Politica externă și de securitate a Uniunii Europene

Odată cu largirea Uniuni europene și evenimentele ce au avut loc la nivel european s-a pus problema securității Uniunii Europene. De aceea este nevoie de o politică coerentă și comună la nivel european. Politica de securitate și cea externă a UE este un paradox, deoarce UE dorește sa devină un actor important în relațiile internaționale dar nu doreste să fie percepută ca un super stat. Această idee, cea de unitate pe scena internațională este veche. În 1954 parlamentul francez a votat împotriva înființări comunității europene de apărare, ca apoi în 1970 să fie inființată Cooperarea Politică Europeană. Statele membre încercau să coordoneze activitățilr lor în domeniul securității si politicii externe. Dar cooperarea statelor se rezuma la declarații comune, neurmate de nici un fel de acțiuni concrete.

Schimbările geopolitice care au avut loc odată cu prăbușirae comunismului și izbugnirea unor crize regionale au îndemnat statele membre să creasctă eforturile pentru securizarea continentului. Cu ocazia semnării tratatului de la Maastricht s-a inființat pilonul ,, Politică externă și securitate comună,,. Astfel se dorea crearea de instrumente pentru intervenții și actiuuni diplomatice. S-au întâlnit numeroase probleme, mai ales în împărțirea competențelor între statele membre și organele UE. S-a ajuns la o soluție simplă, în problemele principale cuvântul il au statele membre iar în reste organele UE.

I. Precedente istorice

Politica externa si cea de securitate comuna a UE , a suferit mereu la numeroase capitole, mereu a fost dus o politica ambigua, exista problema secretului si o lipsa de determinare de a pune in aplicare masuri drastice. Ca si pretext puteau fi ridicate tratele anterioare ( cel de la roma 1957, Comunitatea Economica Europeana sau Euroatom) Aceste tratate au crat cadrul de integrare european prin masuri economice dar erau prevazute si probleme exterioare: relatii cu statele terte, cu organizatii internationale, acorduri de asociere, drepturi, obligatii. Etc

Insa politca externa trebuie vazuta ceva mai mult decat diplomatia si negocierea. Este o chestiune ce trebuie sa defineasca o viziune de ansamblu a obiectivelor si intereselor si a scopurilor concrete , pentr a putea fi atinse. De aceea politica externă si cea de securitate trebuie vazuta ca un proces coerent, cordonat, de indetificare si urmarire a intereslor comunitare.

Politica externă și de securitate comună cuprinde toate problemele referitoare la securitatea Uniunii, inclusiv stabilirea unei politici de apărare comună. Politica externă și de securitate include probleme ca gestionarea conflictelor fără crearea de mijloace militare necesare. Cu toate că UE se află pe un drum paralel între integrarea europeana crescută si de extindere sprea noi state membre. Aceste drumuri nu se află în perfectă concordantă. Astfel relațiile cu statele candidate să fie tot mai dificile. La nivel trans-atlantic, UE crează noi insitutii pentru a imbunatăti aceste relatii, si pentru a-si dezvolta independeta internationala.

II. Designul politicii

Tratatul de la Maastricht

Prin crearea PESC se observă contradictia dintre ambitia statelor membre de a juca un rol important pe scena internationala si reticenta lor de a actiuna mai departe de relatiile intraguvernamentele. Tratatul de la Maastricht stabileste o noua organizare europeana pe trei piloni. Pilonul II este cel al politici exterene si de securitate comuna, fiind organizat pe baza interguvernamentala.

Obiectivele PESC sunt urmatoarele;

• Salvardarea valorilor comune, a intereselor fundamentale, a independentei si a integritatii uniunii, in conformitate cu principiile cartea natiunilor unite

• Consolidarea securitatii uniunii sub toate formele

• Mentinerea pacii si intarirea securitatii internationale, in conformitate cu principiile cartei natiunilor unite, precum si a actului final, de la helsinki si cu obiectivele cartei de la paris, inclusvis cele privind frontierele externe.

• Promovarea cooperari internationale

• Dezvoltarea si consolidarea democratiiei si a statului de drept, precum si respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale

Spre deosebire de Actul unic european, statele membre au decis ca declaratiile lor comune vor fi facute in numele uniunii, si nu a uniuni si a statelor membre ca in trecut. Scopul final al PESC este sa ofere UE o identitate pe scena internationala, o identitate europeana de apărare. Statele membre sustin activ si fara rezerve politica externa si de securitate, intr-un spirit de loialitate si de solidaritate mutuala, coopereaza in vederea consolidarii si dezvoltarii solidaritatii lor puternice mutuale si se abtin de al orice actiune contrara intereselor uniunii.

La realizarea acesotr obiective isi dau concursul urmatoarele organe:

Presedentia UE reprezinta UE in PESC si este responsabila pentru punerea in aplicare a deciziilor adoptate si exprima pozitia Uniunii in cadrul organizatiilor internationale si conferintelor internationale.