Politicile publice din Ungaria

Ungaria (Magyarorszîg) este un stat așezat în Europa Centrală, mai exact în Câmpia Panonică, la poalele sudice ale Carpaților Occidentali, regimul politic de guvernare fiind republica parlamentară. Ca vecini, are la la nord - Slovacia, la sud - Serbia, la est - România și la vest - Austria. Capitala țării este Budapesta, cu 1,7 milioane de locuitori, din 9.896.333, populația totală în 2011. A devenit membră a Uniunii Europene la 1 mai 2004.

Thomas Dye spunea că politicile publice sunt „tot ceea ce un guvern decide să facă sau să nu facă.” Așadar, putem defini politicile publice ca fiind acțiuni înfăptuite de autorități pentru a veni în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă o societate, în urma cărora prin intermediul unui plan riguros stabilit dinainte să îmbunătățească mediul cultural, social, economic.

Sistemul de securitate socială.

„În Ungaria, asigurarea socială este obligatorie, pe principiul de bază al

solidarității. Toate persoanele angajate în activități lucrative și cele cu statut echivalent sunt asigurate împotriva tuturor riscurilor. Cetățenii sunt afiliați automat la un regim de asigurări sociale, imediat ce încep să lucreze, atât angajatorii cât și

angajații plătind contribuții.

Există cinci ramuri principale ale securității sociale. Pensiile și serviciile de sănătate (inclusiv sistemul legal de asigurare împotriva accidentelor de muncă) sunt clasificate drept asigurări sociale. Celelalte trei ramuri sunt asigurarea de

șomaj, sistemul de ajutor familial și sistemul de asistență socială.”

Susținerea familiei.

“În anul 2018 reducerea la impozitele plătite de familiile cu doi copii a ajuns la 35.000 de HUF, crescând cu 5000 de HUF. (108 euro) Se bucură de o diminuare a creditelor ipotecare, în sumă de un milion de HUF pentru fiecare nou-născut, familiile în care se naște al treilea copil și așa mai departe, iar mamele care au credite de studii, în funcție de câți copii au născut, pot solicita suspendarea rambursării sau chiar anularea lor.”

„Două alocații familiale se oferă persoanelor asigurate, patru alocații familiale sunt universale. Ajutorul pentru naștere, prima de educație, sunt acordate persoanelor asigurate, în timp ce alocațiile familiale, ajutorul pentru îngrijirea copilului, alocațiile de educație și alocațiile de maternitate sunt prestații universale.

Ajutorul de naștere este dat persoanei care în cursul a doi ani anteriori, a fost asigurată 180 de zile și care a născut în cursul perioadei de asigurare sau în decurs de 42 de zile ce urmează expirării perioadei de asigurare. Ajutorul de naștere este acordat 168 zile, reprezintă 70% din remunerația zilnică medie și nu are limită superioară. Se supune impozitării și plății contribuțiilor asigurării de pensie, durata acordării acesteia fiind considerată durată de vechime în serviciu.

Statul acordă o alocație familială lunară pentru cheltuielile de educație și

școlarizare a copiilor. Ajutorul pentru îngrijirea copilului este dat de regulă până ce

copilul împlinește 3 ani. Alocațiile de educație sunt acordate familiilor cu trei sau

mai mulți copii de vârstă mică, între 3 ani cel mai mic și până la 8 ani.

Se oferă un ajutor de început de viață pentru fiecare nou-născut (contul de economii bebe), a cărui sumă plus dobânzi va putea fi accesată de copil la implinirea vârstei de 18 ani. În plus, administrațiile locale pot acorda copilului avantaje sistematice, alocații suplimentare pentru protecție și alocații speciale.”

Zoltîn Balog, ministrul resurselor umane, a reliefat că în domeniul protecției familiei Guvernul a derulat politici de succes, acordând o grijă deosebită încă din 2010. Pe parcursul ultimilor șapte ani resursele financiare direcționate către acest sector s-au dublat, ajungându-se anual la 4,9% din PIB. Comparativ, țările Uniunii Europene alocă în medie în jur de 2,55% din PIB.