Premisele Integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană

Introducere

Relațiile externe ale Uniunii Europene cu Republica Moldova au cunoscut o dezvoltare sinuoasă, cu multe provocări, dar și cu beneficii pentru ambele părți. Fiind în vecinătatea UE, Moldova face parte din Politica Europeană de Vecinătate și Parteneriatul Estic.

Perspectiva de aderare există mică la momentul actual pentru Moldova, dar procesul de integrare europeană este continuu și a fost accelerat după alegerile din iulie 2009, când a ajuns la guvernare Alianța pentru Integrare Europeană. Lucrarea de față are ca obiect de studiu procesul de integrare economică europeană în cadrul relațiilor externe ale UE cu Republica Moldova.

Amplasarea geografică a păstrat Republica Moldova, în mod constant, la intersecția celor mai importante procese integraționiste de pe continentul european: integrarea europeană și cea euro-asiatică. Deși Moldova a ales deja prima opțiune drept principal obiectiv strategic al politicii externe și interne încă în 2005, în prezent,societatea și elita politică rămâne divizată pe marginea celor două opțiuni integraționiste. Divizarea respectivă a devenit și mai acută în ultimii ani pe fondul tensiunilor politice interne, a aprofundării integrării în Uniunea Europeană, dar și a accelerării proceselor privind crearea Uniunii Economice Euroasiatice, pe fundalul Uniunii Vamale „Rusia-Belarus-Kazahstan” (UV RBK), constituită în 2010. Această problemă devine și mai relevantă în ajunul Sumitului Parteneriatului Estic de la Vilnius, când Moldova urmează să parafeze Acordul de Asociere (AA) cu UE, ce cuprinde clauza privind crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (ZLSAC).În acest sens, este necesar de înlocuit frecventele speculații cu tentă politică, care s-au întețit în ultima perioadă asupra subiectului respectiv, cu o analiză obiectivă și „la rece” despre efectele economice și sociale ale aderării Moldovei la ZLSAC și UV RBK. Prezentul document are drept scop evaluarea principalelor implicații și riscuri ale celor două opțiuni integraționiste ale Republicii Moldova.

Capitolu I:Relaţiile comerciale ale Republicii Moldova

1.1. Republica Moldova –Prizonierul Federției Ruse

Atunci când studiem relațiile dintre două entități, trebuie să ținem cont de mărimea fiecărei părți. Uniunea Europeană înglobează 27 de state membre cu o populație de aproximativ 500 de milioane de locuitori, pe când Republica Moldova are în jur de 4 milioane de locuitori. Astfel, vorbim despre un gigant și un pitic, unde primul dictează regulile, iar celălalt le respectă. Datorită faptului că Uniunea Europeană este recunoscută ca cea mai democratică din lume, aceste relații nu au o formă hegemonică, ca și relațiile Rusiei în cadrul CSI.

Republica Moldova se află în “vecinătatea UE” și în „străinătatea apropiată” a

Federației Ruse. “Vecinătatea UE” înseamnă aplicarea politicii europene de vecinătate și a Parteneriatului Estic, mai pe scurt procesul de integrare economică europeană a

Republicii Moldova. În schimb, concepția “străinătatea apropiată” a fost definită de oficialii Federației Ruse pentru a i se recunoaște pretențiile geopolitice în cadrul CSI1. Direcția principală a ultimei rămâne colaborarea cu statele CSI, care reprezintă o centură a bunei vecinătăți pentru Moscova. Aceste două concepții “se ciocnesc” în Moldova și duc la formarea dilemei prizonierului cu doi jucători – Rusia și UE. Numai că în acest caz consecințele nu le suportă cei implicați în joc, ci locuitorii Republicii Moldova. Dilema prizonierului este utilizată în teoria jocurilor, și are aplicații în multe domenii. În forma sa clasică doi jucători (două persoane care urmează să facă închisoare) fac parte a unei dileme și ce se va întâmpla dacă ei cooperează sau nu. Dacă cei doi jucători cooperează, au fiecare sentința maximă, dacă unul cooperează și celălalt nu, atunci jucătorul cooperant nu face închisoare, celălalt are sentința maximă, dacă nici unul nu cooperează, au jumătate din sentință fiecare. Dacă Rusia și UE vor coopera, ambele vor implementa propriile concepte, atunci vor fi beneficii maxime pentru Moldova. Totuși, procesul de integrare europeană pentru Republica Moldova va fi unul de lungă durată, vor fi necesare realizarea unor compromisuri cu Rusia pentru ca aceasta să-și reducă interesele în “străinătatea apropiată”. Acestea vor fi sub forma unor dialoguri și negocieri cu partea rusă. Soluționarea conflictului transnistrean va dura mult timp, Rusia va depune eforturi pentru a-și menține influența în zonă, iar integrarea Moldovei în UE se va face sub forma de doi pași înainte, unul înapoi, specifică anilor 2000. Conform acestui plan, doar într-un viitor îndepărtat trupele pacificatoare rusești din Transnistria vor fi schimbate de un contingent multinațional, soluție pentru care militează Chișinăul la ora actuală.