Proiect instituții politice - sistemele politice din România și Bulgaria

În acest proiect voi prezenta sistemele politice din România şi Bulgaria punând accentul pe următoarele elemente componente :

- Legislativul

- Executivul

- Sistemul electoral

- Partidele politice

- Banca Centrală

- Grupurile de interese

- Constituţia

Urmând principiile enunţate de Arend Lijphart voi încerca să observ dacă aceste două democraţii aparţin modelului majoritarist sau consensualist.

ROMÂNIA

LEGISLATIVUL

Parlamentul

Parlamentul României este bicameral, fiind alcătuit din Senat, cu 137 de membri în 5 grupuri parlamentare şi 15 comisii permanente de specialitate şi Camera Deputaţilor, cu 332 de membri. Diferenţa numărului de membri se datorează normei de reprezentare diferite de la o Cameră la alta. Astfel, norma de reprezentare pentru alegerea Camerei Deputaţilor este de un deputat la 70.000 locuitori, iar pentru alegerea Senatului este de un senator la 160.000 locuitori. Are rol legislativ, discutând si votând legile organice, atât in comisiile de specialitate cât şi în plen. Membrii parlamentului sunt aleşi prin vot pe listă, universal, direct şi secret. Sistemul electoral este unul proporţional (membrii se aleg din toate partidele care au depăşit pragul electoral de 5% din totalul sufragiilor exprimate în baza unui algoritm). Alegerile se ţin o dată la patru ani, şi sunt făcute printr-un sistem de reprezentare proporţională cu vot pe listă. În Camera Deputaţilor mai sunt primiţi şi câte un reprezentant al fiecărei minorităţi naţionale.

„Parlamentul, în şedinţa comună a celor două Camere, poate suspenda din funcţie Preşedintele României în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care se încalcă prevederile Constituţiei. Parlamentul poate, de asemenea să ceară trimiterea în judecată a Preşedintelui pentru înaltă trădare. În ce priveşte Guvernul, Parlamentul poate face uz de o procedură opusă votului de încredere, moţiunea de cenzură, prin care, în condiţiile acceptării ei prin vot, se retrage încrederea acordată Guvernului.Atât votul de încredere, cât şi moţiunea de cenzură pot fi rezultatul deliberat al acţiunii guvernamentale exprimate prin angajarea răspunderii în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege.”

România prezintă un echilibru legislativ – executiv, trăsătură care o aseamănă cu modelul consensualist.

EXECUTIVUL

Preşedintele

Preşedintele României este ales prin vot direct o dată la cinci ani, printr-un sistem majoritarian, în care câştigător este declarat cel care acumulează 50%+1 din voturile corect exprimate. Dacă acest procent nu se atinge, se realizează un balotaj între primii doi candidaţi, în funcţie de rezultatele obţinute. Până la revizuirea Constituţiei în 2003, mandatul prezidenţial era de 4 ani. „Ca urmare a constituirii unei noi majorităţi parlamentare şi în conformitate cu procedurile constituţionale Preşedintele intervine într-o a doua etapă prin desemnarea unui candidat pentru functia de Prim-ministru.

A treia etapă constă în învestirea Guvernului de către Parlament în şedinţă comună a celor două Camere prin acordarea votului de încredere. Dacă votul de învestitură a fost acordat Preşedintele procedează la numirea Guvernului.”

„De asemenea, între Preşedintele Republicii şi Guvern sunt stabilite forme specifice de interacţiune : Preşedintele poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită ; el poate participa la şedinţele Guvernului, caz în care prezidează aceste şedinţe ; Primul-ministru contrasemnează unele dintre decretele emise de Preşedintele României, angajându-şi astfel propria răspundere politică.”

Preşedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru.

„Conform articolului 87 din Constituţie, Preşedintele are prioritate în ceea ce s-ar putea defini ca domeniul său rezervat : politica externă, apărarea naţională şi ordinea publică.

Preşedintele reprezintă statul în relaţiile externe şi, în această calitate, el încheie tratate internaţionale care au fost negociate anterior de Guvern prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe sau a altor departamente interesate şi sub rezerva ratificării lor de către Parlament.

În calitatea sa de comandant al forţelor armate şi de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare al Ţării , şeful statului are o serie de atribuţii militare pentru realizarea cărora colaborează cu Premierul, care este totodată şi vicepreşedintele acestui organism.”