Propunere de Politici Publice

Domeniul de politica publica:Transporturile

Reţeaua rutieră

Reţeaua naţională a drumurilor publice existentă în România în 2004 este ilustrată de cifrele de mai jos şi sub formă de hartă în Anexa D.2.1. Lungimea totală a reţelei rutiere publice a României în 2004 era de 79.454 km. Aceasta reprezintă o creştere de aproximativ 9% din 1990, după cum se arată în tabelul de mai jos.

Din totalul de 79.454 km, 15.712 km (19,8%) sunt drumuri naţionale şi 63.742 km drumuri judeţene şi locale. Exista doar 211 km de autostrada. Reţeaua este alcătuită din 20.880 km (26,3%) de drumuri pavate, 20.200 km (24,4%) de drumuri cu îmbrăcăminţi uşoare3 şi 38.374 km (48,3%) de drumuri pietruite şi de pământ. În principiu, întreaga reţea de drumuri naţionale este pavată, în timp ce o mare parte a reţelei de drumuri judeţene şi locale are doar îmbrăcăminţi uşoare sau este nepavată.

Densitatea globală a drumurilor publice este de 33,3 km/100 km2. Aceasta valoare este foarte scăzută prin comparaţie cu media UE 25 de 110km/100 km2, după cum se arată în tabelul de mai jos, sugerând accesibilitate scăzută la reţeaua rutieră. Distribuţia drumurilor pe teritoriul ţării este în general uniformă, cu excepţia regiunii Bucureşti-Ilfov unde densitatea este mai mare.

Drumurile pavate sunt cele cu îmbrăcăminţi asfaltice sau de beton , deşi este posibil ca starea lor să nu fie bună

Un drum acoperit cu îmbrăcăminte uşoară este un drum de pământ şi produse de balastieră compactate şi acoperit cu o îmbrăcăminte cu un anumit grad de coeziune.

Reţeaua de autostrăzi de 211 km cuprinde următoarele tronsoane:

- A1 Bucureşti – Piteşti 95,8 km la Vest de Bucureşti

- A2 Feteşti – Cernavodă 17,5 km peste Dunăre între Bucureşti şi Constanţa

- A2 Bucureşti– Drajna 97,3 km la Est de Bucureşti

Aceasta reprezintă o densitate cu mult mai scăzută decât cea din UE 25, atât din punct de vedere al densităţii pe 1.000 km2 cât şi pe populaţie. Nu există legătură prin intermediul autostrăzii cu reţeaua de autostrăzi din actualele state membre UE.

Din totalul reţelei rutiere naţionale, 5.868 km (37,3%) sunt clasificaţi ca drumuri Europene, în mod specific adecvate traficului internaţional, dar sectoare lungi ale acestei reţele nu respectă condiţiile incluse în “Convenţia Europeană asupra Principalelor Artere de Trafic Internaţional” (AGR). Cu toate acestea, s-a convenit ca la data aderării (1 ianuarie 2007), toate drumurile considerate ca fiind pe TEN-T să fie deschise vehiculelor ce respectă Directiva EC 96/53 cu referire la greutăţi şi dimensiuni incluzând camioane cu încărcarea pe osie până la 11.5 tone.

Numărul total al podurilor amplasate în reţeaua drumurilor naţionale este de 3.286 având o lungime totală de 138.568 m. Majoritatea podurilor (95%) sunt construite din beton armat, restul fiind din structuri metalice şi de alte tipuri. Dintre aceste poduri, 94 (cu o lungime totală de 4.131m) necesită reparaţii urgente şi aproape 50% sunt clasificate din punct de vedere tehnic ca fiind la limita acceptabilităţii sau mai jos.

Accesul din drumurile naţionale spre centrul localităţilor şi municipiilor este necorespunzător şi majoritatea localităţilor situate de-a lungul drumurilor naţionale şi Europene nu au drumuri de ocolire. Multe drumuri naţionale şi Europene au o capacitate insuficientă ducând la blocaje şi prin urmare la creşterea duratei deplasării, creşterea costurilor de exploatare a vehiculelor, accidente şi deteriorarea mediului înconjurător.

O mare parte a reţelei de drumuri naţionale prezintă un standard scăzut al proiectării şi o întreţinere insuficientă, atât din cauza unei finanţări neadecvate cât şi din cauza unor proceduri de management necorespunzătoare. În ultimii ani a fost întreprinsă restructurarea instituţională în domeniul întreţinerii drumurilor; întreţinerea periodică şi o parte a întreţinerii curente au fost obiectul externalizării şi organizării pe baze comerciale. Cu toate acestea, sunt necesare iniţiative suplimentare care să abordeze acest aspect.

În plus, drumurile naţionale sunt ameninţate de inundaţii şi alunecări de teren. Ţinând cont de densitatea scăzută a reţelei rutiere, asemenea fenomene naturale ar putea avea un impact puternic la nivel naţional având în vedere că numărul limitat al rutelor alternative reduce considerabil mobilitatea; regiunea Moldova a fost parţial izolată în timpul inundaţiilor din vara anului 2005, în timp ce ruta care traversează munţii Carpaţi de-a lungul Văii Oltului (situată pe axa prioritară TEN-T nr.7) a fost blocată de câteva ori în decursul ultimilor ani.

Construirea/reabilitarea drumurilor şi autostrăzilor

La începutul anilor ’90, după ani de întreţinere insuficientă, reţeaua rutieră naţională se afla în general într-o stare situată între nesatisfăcător şi deficitar. De aceea principala prioritate a fost conservarea infrastructurii existente.