Extras din proiect
-Managementul Conflictelor-
Masacru în Ruanda
Introducere
Scopul acestui proiect este în primul rând analizarea unui conflict de natura etnica, mai precis conflictul din Ruanda. Conflictul din Ruanda a fost un conflict între etnia tutsi si hutu, principalele grupuri etnice din Ruanda. Voi încerca sa analizez cum s-a ajuns la acest conflict, care sunt principalele cauze, cine sunt responsabilii genocidului din 1994 si cum s-a solutionat acest conflict.
Conflictul a ramas în istorie ca un punct negru pentru ONU, considerat ca fiind unul din responsabilii pentru sfârsitul dramatic al conflictului.
Radacinile Conflictului
Ca si majoritatea tarilor africane, istoria Ruandei este destul de incerta si se bazeaza pe multe teorii si prezumtii lansate de oamenii de stiinta care au ajuns pentru prima data pe acest tarâm, cu secole în urma si au reusit sa culeaga date de la localnicii de atunci.
Se presupune ca regiunea ocupata astazi de Ruanda, a fost initial ocupata de tribul Twa, un grup etnic care exista si azi si care reprezinta aproximativ 1% din populatia Ruandei. Abia mai apoi, acest trib a fost invadat de doua triburi migratoare, Hutu la început, iar mai apoi si cei din etnia Tutsi. Marele trib care s-a format, a fost doar un mic stat, pe malul lacului Muhazi, în jurul orasului Buganza de azi. La mijlocul secolului al 18-lea, Ruanda a ajuns cu granitele sale pâna la Lacul Kivu.
Expansiunea Ruandei a continuat, mai încet, dar a continuat. În mare parte ea se baza pe influenta populatiei asupra triburilor vecine, care învatau noi tehnici în agricultura, învatau cultura Ruandei si încet, încet ajungeau sa faca parte din marele trib. Deja, spre sfârsitul secolului al 18-lea putem vorbi despre o monarhie existenta în Ruanda. Regele se numea Mwami si avea numeroase capetenii si consilieri care îl ajutau sa conduca „regatul” sau. Ciudat, este faptul ca 95% din capetenii si, în general, personalitatile de rang înalt din stat erau de etnie tutsi. Putem vorbi deja de o ruptura între cele doua etnii dominante? Probabil, dar interesant este faptul ca nu au fost semnalate nici un conflict inter-etnic în acea perioada si se poate spune ca era o perioada de bunastare pentru Ruanda, atât din punct de vedere economic, cât si social.
Secolul al 19-lea avea sa aduca pentru prima data civilizatiile europene si cele africane fata în fata. Europenii, fiind net superiori, au început procesul de colonizare al Africii, care de cele mai multe ori se solda cu lupte sângeroase între bastinasi si trupele europene. Principalele forte coloniale aveau sa-si împarta influenta în Africa prin Conferinta de la Berlin, din 1884. Ruanda nu a fost printre tarile despre care s-a discutat la acea conferinta, soarta sa fiind decisa abia în 1890, prin conferinta de la Bruxelles, prin care Ruanda si Burundi intrau în sfera de influenta a Imperiului Colonial German.
Colonistii germani au ajuns în Ruanda în 1897, iar ruandezii s-au împartit în doua tabere, cei care sustineau venirea germanilor si a doua tabara care s-a ridicat la arme împotriva colonistilor. Germanii au profitat si de luptele pentru tron care se dadusera cu câtiva ani înainte în Ruanda si în scurt timp au ocupat întreaga tara, întâmpinând mai putina rezistenta, ca si în cazul Burundi.
Putem spune ca germanii au fost primii care au pus „paie pe foc”, daca putem spune asa. Principalul scop al oamenilor de stiinta germani a fost studierea noilor rase, de pe continentul african. Etnia Tutsi a fost considerata ca o rasa net superioara celei Hutu, din prisma faptului ca aveau culoarea pielii mai deschisa, si în opinia nemtilor acesta era un argument suficient pentru ca Tutsi sa fie clasa dominanta în Ruanda. Desi Tutsi erau o clasa dominanta în Ruanda cu mult înaintea venirii nemtilor, existau si câteva elite care proveneau din etnia Hutu. Cu toate acestea, germanii au reusit sa înlature total etnia Hutu de la conducerea tarii si i-au declarat permanent ca si o clasa inferioara etniei Tutsi. Spre surprinderea etniei Tutsi, însa, introducerea capitalismului în Ruanda a trezit în etnia Hutu sentimentul de autonomie, de independenta fata de etnia Tutsi si încet, încet rivalitatea dintre cele doua etnii începe sa se formeze.
Primul Razboi Mondial avea sa aduca o schimbare de putere în Ruanda. Armata germana, sustinuta de cea ruandeza, este înfrânta de fortele invadatoare belgiene si cele britanice. Tara este ocupata de fortele aliate, iar la sfârsitul razboiului Liga Natiunilor declara Ruanda ca si o noua colonie belgiana.
Regimul belgian a fost unul mult mai dur, decât cel german. Belgienii doreau ca Ruanda sa fie o colonie care sa produca un profit important pentru tara mama. De aceea ruandezii au fost expusi la munca fortata si fiecare cetatean muncitor avea o norma anume care trebuia sa o respecte, altfel suporta consecinte dure. Regimul dur, impus de belgieni a fost acuzat mult timp de celelalte tari si a rezultat într-un mare numar de emigranti ruandezi, care au trecut în Uganda, colonie britanica, mult mai bogata si cu un regim uman.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Razboiul Civil in Ruanda.doc