Reflecții asupra cauzelor, evoluției și soluționării conflictului cecen

Introducere in problematica conflictului cecen

Cecenia este o republica situata în Rusia de sud-vest, între Marea Neagra si Marea Caspica si având ca granita sudica Muntii Caucaz si Georgia. Se afla la o distanta de aproximativ 1600 km sud de Moscova. Are o suprafata de 19.300 km2 si o populatie de 1,3 milioane

de locuitori.

Baza economiei în Cecenia o reprezinta marile rezerve de petrol.

Orasul cel mai mare, Grozny, este unul dintre cele mai mari centre de

rafinare a petrolului din toata Rusia. Alte industrii dezvoltate sunt:

prelucrarea gazelor naturale, industria alimentara si cea chimica.

Populatia este constituita din trei grupuri etnice principale: cecenii(50%), rusii(35%) si ingusii(10%). Cecenii si ingusii sunt popoare musulmane sunite care vorbesc o limba caucaziana.

Analizând izvoarele istorice, s-a ajuns la concluzia ca Cecenia de

astazi a fost locuita înca de acum 8000 ani, însa prima data când cecenii

au fost mentionati ca popor a fost în sec. al XVII-lea. În secolul urmator,

ei s-au convertit la islamism, pentru a se identifica si a se alia cu

celelalte triburi caucaziene care se luptau cu cu rusii care doreau sa

cucereasca toate aceste teritorii. Din 1834 pâna în 1859, când au fost

înfrânti, cecenii s-au luptat aprig cu fortele imperiale ale tarului,

în special sub comanda conducatorului rebel Shamil. Odata cu

instaurarea suveranitatii ruse asupra Ceceniei în 1921, au avut loc o

serie de schimbari teritoriale si nominale pâna când a devenit o

republica autonoma în 1936.

Dupa colaborarea cu germanii în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, liderul sovietic Iosif Stalin a dizolvat republica în 1944 si a deportat toata populatia islamica în Asia Centrala. Succesorul sau, Nikita Hrusciov, a reînfiintat republica în cadrul URSS-ului în anul 1957 si permis exilatilor sa se întoarca înapoi în tara lor.

În 1991, cei 175 de membri ai parlamentului cecen si-au declarat

independenta fata de Rusia. Presedintele de atunci al Rusiei, Boris

Eltân, a trimis trupe în 1991 si din nou în 1994 pentru a preveni

secesiunea Ceceniei. Conflictul armat dintre trupele rusesti si

rebelii ceceni s-a transformat într-un adevarat razboi care a durat

pâna în 1996.

Liderul cecen Dzhokhar Dudayev a fost ucis de atacul unei rachete

rusesti pe data de 21 aprilie 1996. Zelimkahn Yandarbiyev,

vice-prim-ministru al guvernului cecen, l-a urmat pe Dudayev la

conducerea republicii. Acesta era considerat un adept înflacarat al

independentei complete fata de Federatia Rusa. Dupa moartea lui

Dudayev, peste 6000 de trupe rusesti au fost retrase din Cecenia ca un

rezultat al initiativei de pace promovate de Eltân. Cu toate acestea,

avioanele de razboi si artileria au continuat sa ucida sute, mii de

civili si sa lase pe altii fara adapost.

La data de 27 mai 1996, Eltân si Yanderbiyev au semnat un acord de încetare a razboiului din republica separatista Cecenia. Tratatul nu a

rezolvat nici una din premisele care au dus la izbucnirea

conflictului, dar a pus sfârsit ostilitatilor, lucru care s-a

întâmplat pe 31 mai. Toti ostaticii au fost eliberati si au început

negocieri pentru rezolvarea nemultumirilor cecenilor.

Rebelii ceceni au pus Rusiei o piedica serioasa în încercarea ei de a

linisti conflictul prin cucerirea orasului Grozny, capitala ruinata a

regiunii. Asaltul rebelilor a început pe 6 august si a nimicit fortele

rusesti din zona. Potrivit rapoartelor oficialilor rusi, 50 de soldati

au fost ucisi în timpul altercatiilor si alti 250 au fost raniti.

Având încredere ca conflictul de 20 de luni din republica separatista rusa Cecenia a fost în sfârsit rezolvat, seful securitatii rusesti

Aleksandr Lebed si oficialul cecen Aslan Maskhadov au semnat la data

de 22 august 1996 un tratat de pace cerând încetarea imediata a

focului si retragerea completa a fortelor armate rusesti din Cecenia.

Mai fusesera încheiate multe tratate si întelegere înainte, dintre

care nici unul nu daduse vreun rezultat. Acesta din urma însa era

primul care avea obiective clare. Astfel, se preciza ca granitele

republicii vor fi pazite deopotriva de soldati ceceni si rusi, ca

trupele rusesti se vor retrage din fortaretele rebelilor din muntii

din sud, ca rebelii ceceni care ocupasera capitala Grozny îsi vor

preda armele si ca se va înfiinta o comisie care va veghea asupra

eventualelor nerespectari ale întelegerii.

La data de 17 decembrie 1996, rebelii ceceni au ucis cu focuri de arma sase membri ai Crucii Rosii Internationale, facând cel mai violent

atac premeditat asupra acestei institutii de la înfiintarea acesteia

în 1863. Cinci femei si un barbat au fost ucisi de un grup de ceceni

armati care au deschis focul asupra lor în timp ce victimele dormeau

în baracile Crucii Rosii. Dupa acest groaznic eveniment nu atât din

punct de vedere al numarului de victime, cât din punct de vedere moral

(Crucea Rosie venise la fata locului pentru a-i ajuta pe ceceni sa-si

refaca viata), institutia a anuntat ca îsi va retrage definitiv orice

activitati în zona. Primul ministru al Ceceniei, Movladi Udugov, a

denuntat atacul si a declarat ca a fost dus la capat de rebeli care

cautau sa tulbure procesul de pace cu Rusia si sa submineze alegerile

generale programate pentru ianuarie 1997.