Relația stat biserică

Lucrarea de fata îsi propune sa demonstreze în ce sens a evoluat relatia dintre puterea politica, reprezentata de Stat si puterea religioasa, reprezentata de Biserica, având în vedere ca în centrul preocuparilor ambelor institutii se afla individul, în dubla sa calitate de cetatean si credincios.

Pornind de la ideea ca în spatiul est-european se impune o redefinire a relatiei dintre Stat si Biserica, dupa caderea regimului comunist, am realizat o analiza comparativa între modelul ortodox rasaritean si modelele consacrate în Occident de relatie între puterea profana si cea religioasa.

Lucrarea este structurata în cinci capitole care cuprind descrierea celor patru modele de relatie între Stat si Biserica , precum si analiza comparativa a acestora, în urma careia am putut sublinia punctele comune dar si diferentele dintre ele.

Capitolul I cuprinde descrirea modelului francez, de separatie totala .În Franta Biserica a fost total exclusa din spatiul public în urma promovarii ideilor Revolutiei Franceze, si aceeasi situatie persista si în prezent. Singura responsabilitate a Statului fata de toate cultele recunoscute consta în asigurarea libertatii de exprimare religioasa,în timp ce Biserica se bucura de libertatea de a se manifesta în domeniul social.

Al doilea capitol prezinta relatia dintre regalitatea britanica si Biserica Anglicana. Aici relatia este una de identificare totala, în sensul ca Statul accepta prezenta Bisericii în toate domeniile. Astfel, prelatii Bisericii participa la luarea deciziei politice, având locuri în Parlamentul britanic si, de asemenea, Biserica se poate baza pe sprijinul Statului în derularea activitatilor din domeniul social. Însa, nu numai Biserica are putere de decizie în viata politica, ci si reprezentantii puterii politice iau parte la luarea hotarârilor privitoare la legile si organizarea bisericeasca.

Cel mai viabil model al momentului este modelul german, de cooperare distincta, este cuprins în capitolul trei al lucrarii. În Germania, relatia dintre puterea politica si puterea religioasa se bazeaza pe respectarea reciproca a sferelor de influenta si de activitate, în sensul ca Biserica nu intervine în viata publica si Statul nu se amesteca în problemele Bisericii. {n timp, s-a dezvoltat între cele doua puteri o relatie de cooperare în domeniul social, care vizeaza direct bunastarea indivizilor. O caracteristica proprie numai sistemului german este aceea ca Statul vine în sprijinul Bisericii prin încasarea impozitului bisericesc de la cetatenii care se declara adeptii unuia dintre cultele recunoscute.

Modelul ortodox, descris în cel de-al patrulea capitol este unul destul de controversat. Spun acest lucru deoarece, spre deosebire de modelele prezentate anterior, acesta din urma nu este bine cristalizat, aflându-se într-o perioada de transformari asemenea tuturor societatilor post-comuniste în care se dezvolta. În România relatia dintre Stat si Biserica continua sa fie reglementata de o Lege a Cultelor adoptata în 1929, desi contextul politic si social s-a modificat semnificativ, Biserica Ortodoxa Româna face presiuni asupra puterii politice pentru a fi ridicata la rangul de Biserica Nationala, iar oamenii politici din tara noastra fac apel la valorile religioase si la credibilitatea de care se bucura Biserica pentru a atrage electoratul. Statul român sustine finaciar cultele,însa fondurile sunt repartizate proportional cu numarul de credinciosi, de unde putem concluziona ca cea mai mare parte se îndreapta catre B.O.R..

Capitolul al cincilea consta într-o analiza comparativa între cele patru modele care a avut drept scop evidentierea trasaturilor comune dar, mai ales, masura în care putem regasi în spatiul est-european caracteristici ale modelelor occidentale si în ce masura acestea se pliaza pe spatiul românesc.

CAPITOLUL I

MODELUL FRANCEZ

I.1 PREZENTARE GENERALA

Modelul separatiei radicale dintre Stat si Biserica (modelul francez)este aplicat în Comunitatea Europeana numai în trei tari :Franta, Olanda si ,în mod formal ,în Irlanda.

Simplificând istoria religios sociala a Occidentului, putem spune ca separatia radicala dintre Stat si Biserica a aparut ca reactie la viziunea catolica a summei dintre puterea seculara si cea profana în aceeasi persoana :papa de la Roma.Între acesta si regele unei natiuni ,asadar între cei doi purtatori de putere, s-a consumat timp de secole, o lupta sângeroasa , pentru puterea politica si spirituala. Aceasta confruntare dintre sacerdotium si regnum a produs o teologie a politicii si o politica teologica în consecinta. Politica teologica a Statului sustinea ca regele era investit cu atribute sacrale si discretionare, iar teologia politica îsi exprima convingerea ca Biserica era chemata sa instaureze prin puterea papilor împaratia lui Hristos pe pamânt.