Riscuri și Amenințări la Adresa Securității Naționale a României

1. INTRODUCERE

Pentru definirea şi analizarea conceptelor de pericol, ameninţare, risc şi/sau vulnerabilitate, putem pleca de la teoria sociologică a lui William Isaac Thomas referitoare la analiza de situaţie, teorie care poate fi utilizată şi în studiile de securitate. Cunoscutul său citat, „Dacă un individ defineşte o situaţie ca fiind reală, aceasta devine reală prin consecinţele sale” , are o largă aplicabilitate în analiza acestor concepte. Acţiunile umane capătă înţeles pentru noi doar dacă suntem conştienţi de faptul că toate sensurile sunt construite prin definiţii rezultate din experienţa perceptivă a individului uman. În consecinţă, oamenii răspund nu doar la aspectele obiective ale unei situaţii, ci şi la cele subiective. Odată ce aceste înţelesuri au fost atribuite, comportamentul este determinat de sensul asociat.

Dacă oamenii consideră că globalizarea constituie una dintre cele mai importante ameninţări la adresa securităţii internaţionale, atunci aceasta va deveni o astfel de ameninţare, iar comportamentul vis-à-vis de acest fenomen va fi construit în consecinţă, cu atât mai mult cu cât, deşi se doreşte ca globalizarea să fie înţeleasă drept o liberalizare a accesului la tot ceea ce are lumea mai bun, capătă contur şi opinia că accesul este restrictiv, favorizează doar anumiţi actori. Dacă în analize intră şi criteriul capacităţii de a proiecta puterea, atunci poate că au dreptate cei care afirmă că potenţialul globalizării s-a epuizat. Ei văd în spatele globalizării liberalizare făcută cu mijloace violente, la care nu pot răspunde în mod corespunzător, restricţii deghizate – de către un uriaş aparat propagandistic şi în cadrul unor adevărate războaie informaţionale – sub forma celor mai nobile intenţii etc. Oamenii nu pot ignora platforma de luptă la care este ataşată ramura de măslin şi, mai devreme ori mai târziu, vor răspunde cu o contraarmă.

Voi defini în continuare conceptele de pericol, ameninţare, risc şi vulnerabilitate. Acestea au fost definite de diverse teorii şi abordări doctrinare implicite şi explicite din domeniul securităţii, însă consensul nu pare a fi realizat. În studiul meu mi-am propus de asemeni şi clarificarea conceptuală a termenilor cu care voi opera în analiza riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii României, însă fără a ne limita la o simplă trecere în revistă a definiţiilor existente.

Pericolul ar putea fi definit drept caracteristică a unei acţiuni sau inacţiuni de a aduce prejudicii valorilor unei societăţi, persoanelor sau bunurilor acestora. În cazul pericolului, sursa, adresa, scopul, obiectivele şi efectele sunt probabile

Ameninţarea, în schimb, are indicatori mult mai concreţi, reprezentând o declarare a unei intenţii de a pedepsi sau a răni o persoană, în special în cazul în care aceasta nu doreşte un semn sau o avertizare asupra unui posibil necaz, pericol etc Din punct de vedere militar, analiza ameninţării poate avea în vedere procesul continuu de compilare şi examinare a tuturor informaţiilor disponibile referitoare la, de exemplu, potenţiale activităţi teroriste. O astfel de analiză va evidenţia atât factorii existenţei grupărilor teroriste, capacităţile, intenţiile, istoria şi ţintele acestora, cât şi mediul de securitate în care operează forţele proprii

Cu cât ameninţarea este mai specifică, cu atât ţintele şi sursele sale sunt mai clare.

Analistul Barry Buzan analizează modelul explicativ ce relevă tipul şi intensitatea ameninţării, astfel :

Intensitate scăzută Intensitate sporită

Difuz

Îndepărtat (spaţiu)

Îndepărtat (timp)

Probabilitate scăzută

Consecinţe scăzute

Neutralitate istorică Specific

Apropiat (spaţiu)

Apropiat (timp)

Probabilitate ridicată

Consecinţe grave

Amplificare istorică

Natura specifică a ameninţărilor şi ameninţarea, în sine, pot fi înţelese numai în relaţie cu caracterul particular al obiectului de referinţă. Viaţa umană variază în funcţie de cadrul în care se desfăşoară şi, din acest motiv, pe baza aceluiaşi criteriu, se poate vorbi şi despre domenii diferite în care trebuie studiate tipurile de ameninţări: politic, economic, social, militar, de mediu ş.a.

Strategia de securitate naţională a României defineşte factorii de risc drept, acele elemente, situaţii sau condiţii, interne sau externe, care pot afecta, prin natura lor, securitatea ţării, generând efecte contrare sau de atingere a intereselor noastre fundamentale” Despre risc, în sens larg, se poate afirma că se concretizează în discrepanţa dintre „aşteptarea pozitivă” şi „evenimentul negativ”, ce se poate produce, şi prin probabilitatea sa de a se produce. Riscul este cauzat de nedeterminare, de imposibilitatea de a cunoaşte cu certitudine evenimentele viitoare, reprezentând o stare potenţială, care, în anumite condiţii, poate deveni efectivă. Sociologia defineşte riscul drept o expresie fie a nedeterminării structurale a realităţii (caracterul probabilist obiectiv al evenimentelor), fie al incertitudinii, al insuficienţei cunoştinţelor noastre despre procesele reale

Vulnerabilitatea poate fi definită, pe larg, drept rezultatul combinării riscurilor existente la adresa unei societăţi cu capacitatea acesteia de a face faţă şi de a supravieţui situaţiilor de urgenţă internă şi externă. O definiţie specifică o oferă Strategia de securitate naţională a României : vulnerabilităţile reprezintă stări de lucruri, procese sau fenomene din viaţa internă, care diminuează capacitatea de reacţie la riscurile existente ori potenţiale sau care favorizează apariţia şi dezvoltarea acestora.