Sfârșitul Războiului Rece

Analizaţi modul în care sfârşitul Războiului Rece a afectat stabilitatea sistemului internaţional

“Războiul nu constă numai în bătălii sau în actul de a lupta, ci şi într-o perioadă de timp în care dorinţa de a supune prin luptă este suficient de răspândită”, afirma filozoful Thomas Hobbes . Despre cel care a fost considerat şi cel de-al treilea război mondial, Războiul Rece, se poate spune, fără îndoială, că a reprezentat o astfel de perioadă.Considerat de autori, precum profesorul Sergio Romano sau Martin McCauley, ca fiind „Marele Război al secolului XX”, cele trei războaie mondiale, sau cele trei episoade ale aceluiaşi război, întrerupt de un lung armistitiu (1919—1939) şi de o scurtă pauză (1945—1947), izbucneşte la 28 iulie 1914, şi se sfârşeşte între căderea Zidului Berlinului, în noiembrie 1989, şi moartea Uniunii Sovieticice, în decembrie 1991.

Perioada de după Războiul Rece are o importanţă deosebită pentru politica internaţională deoarece este marcată de schimbări majore ale sistemului internaţional. Lumea secolului XXI este cu totul alta, se supune unor exigenţe noi, produce crize de tip nou care găsesc ţările nepregătite. Este o lume unipolară ce tinde spre multipolaritate, marcată de instabilitate politică, de conflicte şi confruntări armate care se înscriu într-un registru diferit de cel al sfârşitului secolului XX. Particularitatea acestei perioade este dată de nivelul la care au loc confruntările dintre cele două puteri adversare, dar şi de mijloacele utilizate: presiunea economică, ajutorul selectiv, manevrele diplomatice, propaganda, asasinatul, operaţiunile militare de intensitate mică şi iminentul război pe scară mare.

Don Juan Manuel, regentul Castiliei şi Leonului (1282 - 1349), cel care a utilizat primul termenul de „război rece”, folosit pentru a desemna conflictul militar dintre creştini şi arabi în Peninsula Iberică, îl defineşte drept un război început fără o declaraţie de război şi încheiat fără un tratat de pace. Şi acestă definiţie se aplică Războiului Rece din secolul al XX-lea .

Potrivit istoriei, Războiul Rece (1947-1991) este considerat a fi o confruntare deschisă, nonmilitară şi limitată, care s-a dezvoltat după Al Doilea Război Mondial între două grupuri de state care aveau ideologii şi sisteme politice diferite, care s-a manifestat pe mai multe planuri. La nivel militar-politic a fost o confruntare între NATO (North Atlantic Treaty Organization, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord) şi Pactul de la Varşovia. La nivel economic, a fost o confruntare între capitalism şi socialism. La nivel ideologico-politic a fost o confruntare între democraţiile liberale occidentale (aşa-numita "lume liberă", "societatea deschisă") şi regimurile comuniste totalitare (aşa-numita "societatea închisă"). Înfruntarea dintre Blocul răsăritean, reprezentat de URSS şi aliaţii ei, şi Blocul occidental, format din SUA şi aliaţii ei, a fost numită "Războiul rece", deoarece nu s-a ajuns la confruntări directe militare dintre supraputeri (nu s-a ajuns la un război "cald"). S-a mai numit "Războiul Rece" şi datorită faptului că a fost purtat între foştii aliaţi din războiul împotriva regimului totalitar nazist, între două forme de regimuri politice care aveau aceleaşi rădăcini ideologice, adică lupta democratică pentru emanciparea omului de sub orice formă de dominaţie. "Războiul rece" a dominat politica externă a SUA şi a URSS încă din 1947, când s-a folosit pentru prima oară termenul, şi până la colapsul Uniunii Sovietice din 1991. Războiul Rece s-a încheiat o dată cu prăbuşirea regimurilor comuniste sovietice şi a URSS, iar lumea care a rămas este dominată de o singură superputere (condiţie descrisă de specialiştii în politică internaţională drept hegemonie globală a SUA într-o lume care însă este multipolară).

Potrivit lui Martin McCauley , sfârşitul Războiului Rece poate fi privit din două perspective. Din perspectiva celor care privesc războiul rece doar ca pe un alt termen în definirea competiţiei între superputeri, Rusia şi America, vor spune că acesta s-a sfârşit în 1990, atunci când Gorbaciov l-a declarat terminat. Dintr-o altă perspectivă, a acelora care îl consideră o confruntare sistematică, între capitalism şi comunism, între democraţie şi autoritarism, vor spune 1991, an în care Uniunea Sovietică a încetat să existe.

Acelaşi McCauley afirmă că analiza oricărei probleme a relaţiilor internaţionale între anii 1945-1991 nu se poate sustrage traversării implicaţiilor războiului rece şi motivul e că războiul rece caracterizează o etapă a sistemului relaţiilor internaţionale: este un mod de a fi al acestui sistem.

Războiul rece s-a încheiat atunci când ambele superputeri au recunoscut absurditatea cursei înarmărilor şi când una din ele, sau amândouă au crezut în sinceritatea celeilalte. Sfârşitul a fost marcat de cele două întâlniri ale lui Reagan cu Mihail Gorbaciov la Reykjavik, în 1986, şi la Washington, în 1987. Deşi a continuat să afirme diferenţele ideologice dintre Est şi Vest, Gorbaciov a insistat că ele erau depăşite prin nevoia de cooperare internaţională. Războiul rece nu a continuat cel puţin în parte datorită presiunilor pe care administraţia Reagan le exercitase asupra sistemului sovietic.