Sisteme Politice - Tipologie

Tipologia sistemelor politice

In religion and politics, people’s beliefs and convinctions are in almost every case gotten

at second hand and without examination.

(Mark Twain)

Iată cum descrie Mark Twain modul în care oamenii îşi regăsesc ideile, idealurile şi convingerile în legătură cu aderarea la un anumit grup politic, la ideologia unui anumit partid politic, acesta reprezentând cea mai dinamică componentă a unui sistem politic.

1. Cum se clasifică partidele politice?

Dependent de modul cum se organizează şi funcţionează partidele politice, de varietatea şi de tradiţiile lor, de raportul de forţe din societate, sistemele politice se pot clasifica astfel: sistemul politic pluralist, sistemul politic al partidului dominant, sistemul politic partid-stat.

Sistemul politic pluralist se caracterizează prin funcţionarea mai multor partide politice, alternanţa la putere fiind asigurată fără ca vreunul dintre ele să realizeze o dominaţie durabilă. Sistemele pluraliste, dependente de fragmentarea votului, se definesc şi prin structura policromă a guvernului, regula constituind-o coaliţiile guvernamentale.

Ca subtip, menţionăm sistemul politic bipartidist unde, prin tradiţie, doar două dintre partidele existente alternează la putere (rotativa guvernamentală), aşa cum o arată, spre exemplu, experienţa politică americană.

Sistemul politic cu partid dominant este definit prin distanţarea categorică şi de durată a unui partid politic faţă de celelalte, puterea politică având aceeaşi structură şi componenţă timp îndelungat. Monopolul partidului dominant se realizează în baza funcţionării unui sistem electoral corect şi a respectării celorlalte principii ale democraţiei. Exemplu: Japonia.

Sistemul politic partid-stat se caracterizează prin monopolul nelegitim al unui singur partid, prin supunerea statului de către partidul unic (exemplul statelor comuniste). În acest caz, realizarea funcţiile vitale ale sistemului politic se realizează prin constrângere violentă şi birocraţie excesivă.

Este un sistem politic nedemocratic, care promovează interesul de grup sau de clasă, care în raport cu societatea sunt în minoritate, excluzând opţiunile şi voinţa majorităţii, interesele şi aspiraţiile acestora.

2. Regimul politic este echivalentul sistemului politic?

Între noţiunea de sistem politic şi cea ce regim politic există o strânsă legătură şi chiar, în anumite condiţii teoretice, o suprapunere până la identificare. Astfel, o serie de politologi consideră că regimul politic trebuie privit şi definit ca organizarea întregului sistem politic. Pe de altă parte, există opinia că noţiunea de sistem politic, ca ansamblu de roluri interdependente sau de interacţiuni care permit alocarea autoritară a resurselor politice, este mai vastă decât cea de regim politic, înglobând-o şi depăşind-o totodată. Cu alte cuvinte, regimurile politice pot să apară ca tranzitorii în interiorul aceluiaşi sistem politic, a cărui evoluţie sau transformare s-ar suprapune unui ritm incomparabil mai lent, deoarece în el sunt puse în joc forţele profunde ale comportamentelor şi valorilor.

Este însă cert că, adesea, în practica politică se constată preferinţa pentru noţiunea de regim politic sau tendinţa de a utiliza ca un alt nume pentru cel de sistem politic. Originea unei astfel de atitudini o putem găsi în ideea generală că regimul politic ţine de dinamica politicului, de procesele de transformare şi schimbare ale acestuia.

Prin urmare, raportul dintre sistemul politic şi regim politic trebuie înţeles nu sub forma delimitării între două realităţi politice, una mai cuprinzătoare decât cealaltă, ci ca o relaţie între două ipostaze ale uneia şi aceleiaşi realităţi, prima caracterizată printr-un nivel teoretic mai elaborat, cel al modelării, de unde şi stabilitatea sistemului politic ca model, cea de-a doua, prin modul concret istoriceşte determinat al organizării şi funcţionării sistemului politic sub forma particulară a regimurilor politice. În acest fel, diversele definiţii date regimului politic nu se mai suprapun peste sfera sistemului politic, din moment ce ele vizează dinamica politicului, modurile concrete în care interacţionează structura şi cultura politică.

Un alt mare avantaj al acestei perspective îl constituie imposibilitatea reducerii regimului politic la sfera decizional guvernamentală, la cea restrictivă a statului, căci particularizarea sistemului politic are în vedere întregul ansamblu şi întreaga structură ce îl definesc, raporturile de putere aparţinând în fapt nu doar statului, ci întregului sistem politic, prin structurile sale specifice.