Sistemul Instituțional al Uniunii Europene

CAPITOLUL I

NOTIUNI SI PRINCIPII ALE SISTEMULUI INSTITUTIONAL AL UE

1.1. Noţiuni introductive.

Uniunea Europeana dispune de un cadru instituţional unic care asigură coerenţă şi continuitatea acţiunilor întreprinse în vederea atingerii obiectivelor sale, respectând şi dezvoltând tot ceea ce s-a realizat pe plan comunitar

Uniunea Europeana beneficiază în prezent de unul dintre cele mai complexe sisteme instituţionale din lume, rivalizând în acest domeniu poate doar cu sistemul creat de Organizaţia Naţiunilor Unite

Sistemul instituţional comunitar are o structură bine precizată şi definită de multiple dispoziţii în tratatele comunitare. Această structură are o importanţă decisivă pentru balanţa puterilor în cadrul Comunităţilor Europene/UE. Ea este o structură unică în întregul său, deoarece se aseamănă cu ordinea constituţională a unui stat, şi astfel deosebeşte Comunităţile Europene/UE de multe dintre organizaţiile internaţionale tradiţionale.

Având in vedere modificările aduse prin Tratatul de la Maastricht sistemului instituţional comunitar atât în ce priveşte arhitectura sa organică cat şi în structura sa funcţională este benefica o analiza a sistemului instituţional sub cele doua aspecte:

- sub prim aspect al structuri organice.

- si sub aspectul funcţional adică al modului in care este organizata cooperarea dintre instituţii.

In acest sens, fiecare instituţie comunitară trebuie, să asigure „realizarea atribuţiilor conferite” prin Tratate şi deci are propria sa legitimitate instituţională.

Aşa cum arătam, obiectivele Comunităţilor Europene trebuie atinse prin intermediul unor entităţi, numite instituţii comunitare. Chiar dacă există şi alte organe menite a dezvolta funcţii în acest sens, chiar dacă statele membre au şi ele obligaţii de acest fel, instituţiile comunitare sunt cele care au răspunderea directa.

Uniunea Europeană are personalitate juridică proprie. Conform Constituţiei Europene, sistemul instituţional al Uniunii Europene este compus din cinci instituţii principale:

- Parlamentul European;

- Consiliul European;

- Consiliul Uniuni Europene(Consiliul de Miniştri);

- Comisia Europeană;

- Curtea Europeană de Justiţie;

Curtea de auditori, care fusese considerată o instituţie principală, îşi pierde acest statut, devenind instituţie secundară şi anume Banca Centrala Europeana. Cele două instituţii secundare sunt independente de celelalte instituţii în exercitarea funcţiilor lor. Există de asemenea două organisme consultative, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor, cărora nu li se conferă statutul de instituţii. In sfârşit, funcţionează o serie de agenţii descentralizate ale Uniunii Europene

Având în vedere modificările aduse prin Tratatul de la Maastricht sistemului instituţional comunitar atât în ce priveşte arhitectura sa organică cât şi în structura sa funcţională este benefica o analiză a sistemului instituţional sub cele doua aspecte Astfel sub primul aspect, al structurii organice, este vorba mai ales de faptul că instituţiile nu mai corespund exact concepţiilor fundamentale care le-au determinat constituirea şi care le făceau componentele unei structuri cvadripartite instituţionale ca fiind caracteristica sistemului comunitar.