Cuprins
- CUPRINS
- Introducere 2
- Capitolul I - CONFLICTUL
- 1. Definirea conflictelor 4
- 2. Unde se manifestă conflictul 5
- 3. Tipuri de conflicte 7
- 4. Interventia în conflict – Istoric 9
- 5. Pacea şi conflictul 12
- 6. Analiza conflictului 15
- 7. Soluţionarea constructivă a conflictelor – element central al educaţiei pentru pace 21
- 8. Premise pentru o soluţionare constructivă a conflictelor 24
- CAPITOLUL II - Principalele conflicte din regiunea extinsă a Mării Negre
- 1. Abhazia 29
- 2. Osetia de Sud 31
- 3. Nagorno-Karabah 33
- 4. Transnistria 35
- 5. Eforturi de soluţionare a acestor conflictelor 37
- 6. Implicarea organismelor internaţionale în solutionarea conflictelor 40
- 7. Concluzii 50
- Bibliografie 52
Extras din proiect
INTRODUCERE
Conflictele constituie o componentă naturală inevitabilă a vieţii sociale a fiecaruia
dintre noi. În plan istoric, toată existenţa omenirii este impregnată cu conflicte, începand cu conflictul primordial între primii oameni şi Creator, care a avut drept urmare izgonirea lui Adam si Evei din grădina paradisiacă a Edenului, eveniment ce a marcat începutul istoriei neamului omenesc şi pană în zilele noastre.
Într-un anume sens, putem afirma că evoluţia istorică a civilizaţiei umane reprezintă istoria conflictelor sociale; aparitia societătilor umane bazate pe clase sociale şi apariţia statului ca instrument al conducerii şi reglementării vietii sociale, lupta pentru puterea politică, răscoalele, războaiele, uzurpările de putere şi detronarile, toate acestea nu sunt altceva decât rezultatele soluţionarii unor conflicte sociale. Toate momentele cruciale din istoria omenirii coincid cu apogeul unor mari situaţii conflictuale.
Filozoful antic Heraclit din Efes afirma în acest sens : “conflictul este principiul sau tatăl tuturor lucrurilor”. Sechelele marilor conflicte ale istoriei umane răman peste generaţii imprimând o nota de dramatism dar şi de erodare morală lentă a vietii sociale.
Perspectiva umanitatii secolului XXI este una destul de sumbră; astăzi pe Terra abundă violenţele duse până la extrem, actele de terorism internaţional, confruntările militare neconventionale, catastrofe umanitare şi ecologice, etc. Toate acestea impun cercetarea şi găsirea unor solutii eficace de aplanare, stabilizare şi înlăturare a conflictelor, începând de la cele interetnice şi religioase, politice şi militare şi terminând cu conflictele sociale şi individuale.
Evolutia în timp a conflictelor a cunoscut, în literatura de specialitate, perspective şi unghiuri de abordare distincte :
- abordarea tradiţională – consideră conflictul ca fiind disfuncţional prin definiţie. În consecinţă, la nivel atitudinal, se adoptă o poziţie negativă fată de orice tip de conflict. Acest mod de abordare a conflictului implică o viziune unilaterală în raport cu complexitatea vieţii sociale. De aceea, abordările tradiţionale propun drept solutie, evitarea sau eliminarea conflictelor , prin eliminarea cauzelor şi surselor acestora.
- abordarea relatiilor umane - abordarea prin prisma relatiilor umane recunoaşte faptul că un conflict este un rezultat natural şi inevitabil pentru orice grup social sau organizaţie. Conflictul nu este perceput numai ca un proces negativ ci şi ca unul pozitiv, functional, desigur între anumite limite. Ca urmare, această concepţie sustine acceptarea conflictului propunând, ca solutii, atât recunoaşterea conflictelor cât şi soluţionarea sau eliminarea acestora.
- abordarea interacţionistă – consideră conflictul nu numai inevitabil ci şi necesar ce poate favoriza inovarea şi schimbarea. Această abordare încurajează menţinerea unui anumit nivel de conflict. Ca solutie nu se propune eliminarea conflictelor ci gestionarea corectă a acestora care sa permită stimularea pozitivă a grupurilor sau persoanelor aflate în stare conflictuală.
Viziunea de tip interacţionist asupra conflictului, mult mai echilibrată şi mai realistă a inceput să-şi faca loc, treptat, în rândul specialiştilor şi teoreticienilor conflictului. Astfel, conflictul nu mai e privit doar ca un proces negativ, distructiv care să
fie cât mai repede aplanat şi eliminat ci în anumite condiţii şi la un anumit nivel poate deveni şi un factor de stimulare a energiilor pozitive ale parţilor aflate în conflict.
CAPITOLUL I - Conflictul
1. Definirea conflictelor
Termenul de conflict este utilizat pentru a descrie o serie de stări afective ale indivizilor cum ar fi neliniştea, ostilitatea, rezistenţa, precum şi toate tipurile de opozitie antagonistă între indivizi sau grupuri umane. Conflictul este, în esenţă,un fenomen social ce apare atunci când doi sau mai multi actori, aflati în interacţiune sau interdependenţă, urmaresc scopuri incompatibile sau deşi, au scopuri comune îşi contestă reciproc mijloacele de acţiune şi regulile jocului.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Solutionarea Conflictelor Internationale.doc