Spațiile litorale în politicile de amenajare și dezvoltare teritorială a țărilor UE

Introducere

Luarea în considerare a dimensiunii continentale a Europei deschide noi perspective pentru politica amenajării teritoriului și o plasează în același timp în fața unor noi provocări. Într-o lume aflată într-un proces de globalizare crescândă continental European trebuie să își afirme întâietatea. Principalele potențialități ale Europei pe care e important să le valorifice rezidă în diversitatea peisajelor și culturilor care au dat caracter teritoriului, în dezvoltarea solidarității și cooperării în interiorul și între diferitele mari spații europene ca și în integrarea între Europa Occidentală și cea Orientală și Mridională.Regiunile de coasta europene nu sunt numai zone sensibile ale patrimoniului natural. Ele sunt în acelasi timp zone importante pentru activitatile economice si comerciale, zone de prim plan pentru amplasarea industriilor si activitatilor de transformare energetica, un punct de plecare pentru exploatarea resurselor marine si submarine si a zonelor deosebit de atractive pentru turism.

Dat fiind ca numeroase conflicte pot fi declansate de aceasta pluralitate a functiunilor pe fâșiile de coastă, o condiție necesară este existența unei politici integrate de amenajare a teritoriului, care să mărească asigurarea caracterului durabil și care să acopere nu numai fâșia de coasta, ci și interiorul. Conceptul de gestiune integrată a zonelor de coasta vizeaza să ia în considerare interacțiunea între activitățile economice și sociale și cererile în materie de resurse naturale în aceste zone costiere si ca atare sa faciliteze alegerea în materie de investiții. Cooperarea transfrontaliera si transnationala prin spațiile maritime este de o importanță deosebită. Cea mai mare parte a regiunilor insulare cunosc pe lângă aceasta, în ciuda diferențelor

considerabile în pozitia lor geografică și nivelul lor de dezvoltare, probleme de dezvoltare

suplimentare, datorită resurselor și accesibilității lor limitate. Dezvoltarea durabilă a regiunilor insulare depinde strâns de o strategie de integrare în pietele internationale si europene care sa protejeze identitatile locale si echilibrele între eficienta economica, justitia sociala si protectia mediului.

Lucrarea de față este structurată după cum urmează: în primul capitol am pus în lumină aspecte privitoare la amenajarea teritorială a spațiilor litorale, cu accent pe zonele de litoral, urmând ca în cel de-al doilea capitol să prezentăm contextul european și național a spațiilor litorale, finalizând cu ultimul capitol în care am surprins cazul concret al spațiilor costiere românești.

Cap.1 Amenajarea turistică a zonelor de litoral

În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, litoralul este definit ca porțiunea de teren (fâșia de pământ) situată de-a lungul țărmului oceanului, mării sau al unui lac, pe care de obicei o udă apele. În același timp, zona litorală reprezintă o zonăcare cuprinde păturile de apă apropiate de țărm care acoperă platforma de prelungire a uscatului sub apele marine (platoul continental).

Din punct de vedere biologic, zona de litoral este cea care cuprinde totalitatea ecosistemelor existente până la 200 m adâncime.

1.1 Caracteristicile actuale ale turismului de litoral

Turismul de litoral reprezintă prima formă de turism la nivel mondial. În fiecare vară, 130 de milioane de turiști vizitează litoralul din sudul Europei, zeci de milioane de americani vizitează Florida, Carolina și California. La nivelul mondial, o mare parte a sejururilor se desfășoară în zonele de litoral. Litoralul concentrează o mare parte din capacitateade cazare a unor țări ale lumii precum Portugalia (90%), Mexic (85%), Tunisia (80%), mai mult de 2/3 în Italia și Bulgaria.

În România, plimbarea cu barca, care se află în mare vogă la nivel internațional a determinat stațiunile de litoral să se doteze cu porturi de agrement. Marile porturi tradiționale pentru traficul de mărfuriau devenit porturi de agrement precum tradiționale pentru traficul de mărfuri au devenit porturi deagrement precum Marseille. Unele porturi au atins dimensiuni impresionante precum cel din Santa Monica care deține 80.000 de locuri. Pe Coasta de Azur se raportează anual încasări de 200 de milioane de euro din turismul de agrement nautic. De asemenea, apar și investiții străine în acest domeniu așa cum este cazul Arabiei Saudite care a participat la construcția portului de agrement din Insulele Antibe.

“Construția de yahturi pentru agrement a cunoscut o veritabilă euforie profitând de democratizarea clientelei și de crearea unor noi materiale, precum cele de plastic, acestea permițând reducerea costurilor și fabricarealor în serie. Parcul de yahturi de agrement depășește 20 de milioane de unități în țările dezvoltate: Statele Unite ale Americii ( peste 15 milioane de yahturi), Suedia ( 1,2 milioane), Canada (1,1 milioane)”(Băltărețu, 2010).

Construcția de nave este activă în mod particular în SUA unde se petrec aproxiimativ 450 de unități/an, spre deosebire de restul lumii unde se petrec doar 250 000 de unități anual. În timp ce în SUA sunt preferate yahturile demare tonaj, în Europa dominăvelierele. Marea Britanie, Finlanda și Franța sunt principalii constructori europeni. În Franța, cifra de afaceri este de 3 milioane de euro, iar această industrie numără în jur de 6000 de angajați (firma Zodiac localizată în Rochefort este liderul mondial în domeniul ambarcațiunilor pneumatice.

“Piața plăcilor de surf a cunoscut un mare avânt, Brazilia numără 2 milioanede practicanți, SUA - 1,5 milioane și Franța peste 100 000. Firmele care sunt specializate pe echipament sportiv beneficiază de pe urma diversificării rapide a activităților. Un bun exemplu sunt surferii care își atașează o parapantă la placă pentru a multiplica numărul de figuri și posibilități” (Băltărețu, 2010).