Strategii indirecte de politică monetară și aplicabilitatea lor

Introducere

Politica monetară este o componentă de bază a politicii economice, alături de alte componente, în principal, politica bugetară şi politica fiscală având un rol important în realizarea obiectivelor principale ale acesteia, şi anume: asigurarea unei creşteri economice echilibrate, ocuparea deplină a forţei de muncă, stabilitatea preţurilor şi asigurarea echilibrului balanţei de plăţi externe.

Echilibrul de pe piaţa monetară, obţinut numai prin mecanismul cerere-ofertă de monedă, este spontan şi are un grad mic de certitudine. De evoluţia pieţei monetare, depinde însă întreaga economie naţională: evoluţia preţurilor, a profiturilor şi veniturilor populaţiei, accentuarea expansiunii economice sau a recesiunii, creşterea sau diminuarea şomajului, raportul dintre moneda naţională şi valutele străine etc. Mai trebuie adăugat că, pe piaţa monetară acţionează agenţi bancari foarte diversificaţi, existând unităţi bancare de stat, private şi mixte, care vehiculează şi gestionează nu o marfă obişnuită, ci moneda naţională, ca element fundamental al stabilităţii economico-sociale şi al prosperităţii. Totodată, oferta de monedă înseamnă economiile populaţiei şi veniturile agenţilor economici transformate în depozite bancare, acestea trebuind protejate de riscul dezagregării sistemului monetar, ca urmare a gestiunii dezordonate sau frauduloase din partea unor agenţi bancari.

Piaţa monetară este, ca şi piaţa muncii, o piaţă organizată, instituţionalizată, cu mecanisme de intervenţie din partea autorităţilor monetare, cu un ansamblu de reguli impuse întregului sistem bancar- financiar, care să permită orientarea economiei naţionale pe termen mediu şi lung. Politica monetară, prin obiectivele pe care şi le propune vizează stabilitatea economică, dezvoltarea economico-socială şi deschiderea economiei naţionale spre exterior.

Prin strategie de politică monetară se înţelege un ansamblu de criterii şi proceduri care stau la baza adoptării, implementării şi comunicării deciziilor autorităţii monetare în scopul atingerii obiectivului fundamental al politicii monetare.

Cap 1 Conceptul de politică monetară

Politica monetară, în calitate de instrument al politicii macroeconomice, reprezintă ansamblul măsurilor adoptate de banca centrală în scopul influenţării ofertei de monedă şi a ratei dobânzii care să contribuie la influenţarea, mai departe, a activităţii economice.

Elaborarea politicii monetare, ca urmare este subordonată atingerii obiectivului de politică macroeconomică adoptată. În baza masurilor tactice adoptate de banca centrală se asigură în fapt conturarea strategiei de politică monetară în baza căreia se asigură realizarea obiectivului fundamental propus.

Obiectivele principale ale politicii monetare sunt:

- urmărirea şi reglarea cererii agregate şi ofertei agregate de monedă, adică menţinerea unui anumit nivel al stocului de bani (al masei monetare) prin ajustările corespunzătoare ale ratei dobânzii şi alte mecanisme specifice;

- menţinerea unui anumit nivel al ratei dobânzii, prin modificări corespunzătoare în stocul de bani (masa monetară);

- asigurarea echilibrului balanţei de plăţi externe a ţării.

Politica monetară nu reprezintă un scop în sine; ea trebuie să asigure, în final, creşterea nivelului de viaţă al populaţiei, exprimat în cadrul unei perioade date, prin rata creşterii PIB real şi raportul dintre rata inflaţiei şi rata şomajului. Pentru atingerea obiectivelor finale este necesar să se realizeze un anumit nivel de creştere a PIB nominal, care devine obiectivul intermediar al politicii monetare. Acesta se va putea realiza numai dacă se ating anumite obiective primare ale politicii monetare, cu deosebire o anumită rată a dobânzii şi o anumită rată a creşterii masei monetare