Tările Candidate la Uniunea Europenă

Introducere

Lucrarea de față, cu tema "ŢĂRILE CANDIDATE LA UNIUNEA EUROPEANĂ " are ca obiectiv analiza mecanismul de funcţionare al procesului de aderare şi drepturile şi obligaţiile asumate ca urmare a dobândirii statutului de stat membru.

Am ales această temă datorită actualităţii sale şi a controverselor tot mai des întâlnite cu privire la acest subiect. Dat fiind faptul că Uniunea Europeană este deja extinsă la un număr de 28 de state membre şi un număr tot mai mare de ţări îşi manifesta interesul în a adera la aceasta, consider că analizarea procesului de aderare şi a avantajelor şi dezavantajelor apartenenţei europene reprezintă esenţa discuţiilor din jurul acestei teme.

Având în vedere complexitatea temei şi scopul urmărit, lucrarea de faţă este structurată în şase capitole, fiecare dintre acestea răspunzând unui obiectiv precis.

În primul capitol, "Procesul de aderare " am analizat calitatea de stat membru al Uniunii Europene din perspectiva etapelor procesului de aderare şi a condiţiilor pe care statele trebuie să le îndeplinească pentru a dobândi o identitate europeană, şi desfăşurarea negocierilor dintre Uniunea Europeană şi statele candidate, ca părţi ale procesului de aderare.

Capitolul al doilea, "Ţările oficiale candidate la Uniunea Europeană", sunt analizate prin prezentarea cazurilor: Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Islanda, Muntenegru, Serbia şi Turcia. Referitor la statutul de stat membru, analizăm avantajele şi dezavantajele apartenenţei la UE, cât şi motivele şi modalităţile de încetare a acestei calităţi

Ultimul capitol," Apartenenţa la Uniunea europeană", prezintă o amplă şi detaliată analiză a avantajelor şi dezavantajelor apartenenţei la UE, cât şi motivele şi modalităţile de încetare a acestei calităţi.

Având în vedere tema abordată au fost consultate materiale bibliografice şi lucrări de specialitate de referinţă și actualitate, elaborate de autori români și străini, ca de exemplu lucrări referitoare la: explicarea conceptelor referitoare la criteriile de eligibilitate, etapele procesului de aderare şi desfăşurarea negocierilor dintre Uniunea Europeană şi statele candidate, ca părţi ale procesului de aderare. De asemenea, în spiritul unei abordări riguroase au fost utilizate informaţii şi date preluate din rapoartele periodice ale unor organisme naţionale, ca de exemplu: Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu: Strategia de extindere și principalele provocări precum şi siteuri de specialitate.

Capitolul I

Procesul de aderare

Uniunea Europeană a fost creată în anii 1950 pentru a consolida pacea, prosperitatea și valorile europene pe continent, un obiectiv care este de actualitate și astăzi. UE este deschisă tuturor țărilor democratice europene care doresc să i se alăture. Politica de extindere a UE însoțește acest proces.

Uniunea Europeană este o structură care nu poate fi încadrată în tiparele formale, nefiind o simplă organizaţie internaţională, dar nici un stat, neavând nici toate trăsăturile specifice unei confederaţii, dar nici pe cele ale unei federaţii . .

Originile Uniunii Europene sunt strâns legate de cel de-al doilea război mondial, când europenii au decis să promoveze pacea şi siguranţă pe acest continent. Astfel, şase ţări, Germania, Franţa, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, semnează un tratat prin care plasează producţia de cărbune şi oţel sub o autoritate comună, asigurând pacea şi siguranţă.

Uniunea a crescut de la șase la 28 de membri: Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Țările de Jos. În 1973, au devenit state member Danemarca, Irlanda și Regatul Unit. Grecia a aderat în 1981, urmată de Spania și Portugalia în 1986. Austria, Finlanda și Suedia li s‑au alăturat în 1995. În anul 2004, Uniunea a cunoscut cea mai mare extindere din istoria sa, odată cu aderarea Ciprului, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Maltei, Poloniei, Republicii Cehe, Slovaciei, Sloveniei și Ungariei. Trei ani mai târziu, în 2007, au aderat la Uniune Bulgaria și România. Croația a devenit stat membru la 1 iulie 2013, numărul membrilor fiind acum de 28 (figura nr 1. ).

UE, se întinde astăzi de la Oceanul Atlantic până la Marea Neagră. Extinderea este în interesul statelor membre, dar și al țărilor în curs de aderare. Ea face din Europa un loc mai sigur și mai prosper, în special prin promovarea democrației și a libertăților fundamentale, a statului de drept și a pieței unice. La baza întregii construcţii europene sta voinţa de a lucra împreuna, pe baza unor interese comune. Acestea au condus la convingerea că în unele domenii se pot obtine rezultate mult mai bune la nivel european decât la nivel naţional. Aşa s-a ajuns la politici comune tuturor statelor membre, elaborate şi adoptate de instituţiile comunitare cu aplicabilitate pe întreg teritoriul Uniunii. Existenţa politicilor comune conferă unicitate Uniunii Europene, pentru că demonstrează acceptarea cedării unei parti a suveranităţii statelor membre catre instituţiile europene . Beneficiile pieței unice sunt considerabile: un nivel de trai mai ridicat generat de creșterea economică, bunuri de consum mai sigure, prețuri mai mici și o gamă mai largă de opțiuni în sectoare precum telecomunicațiile, serviciile bancare și transportul aerian, pentru a aminti doar câteva dintre acestea. Pe măsură ce UE se extinde, de aceste beneficii se bucură un număr tot mai mare de personae UE este, mai presus de toate, o comunitate de valori. În figura de mai jos vor fii ilustate țările menbre ale UE, țările candidate și potențial candidate la Uniunea Europeană.